Ca-n viață, ca-n filme

Coffee&co. part II

Cele mai savuroase discuții sunt avec Sorelina, mai ales cele de după miez de noapte, moment în care ni se dezleagă mințile. Noi, studente studioase, băutoare de cafea cu praf de stele, avem un metabolism ciudat. Ziua ne ignorăm și noaptea ne ținem companie.

Și cum stăm noi și vorbim, Sorelina fiind o ființă drăgălași și spontană, stând în ușa camerei mele, pe picior de plecare-mi zice: m-am săturat de lași, posesivi, geloși bla bla bla, dar mai ales de d’ăștia cu personalități multiple. Moment în care eu belesc ochii cât cepele neștiind la care dintre enoriași se referă. După zâmbetul galeș m-am prins într-o clipită. Da, omul clar are probleme de percepție a vieții și da, o vizită la psihiatru n-ar strica. Suferind cu certificat în regulă, de etalat eventualelor (alte) prade emoționale.

Deci da, surorile Andrei dau chix în găsirea masculului potrivit.  Singura diferență e că eu m-am cam convins de mecanismul și disuncționalitățile în cuplu, ea n-a avut timpul necesar… da, din vina celor menționate mai sus. Dar nu-i bai, istoria spune că nicio femeie din neamul acesta longeviv și absolut grozav nu a avut parte de fericire de genul ăsta. Pare-mi-se că nu prea a avut parte de cine știe ce fericire, dar asta e o treabă subiectivă și destul de individuală. Eu de exemplu sunt fericită acum și nici măcar nu am un motiv anume. Dar eu sunt și puțin nebună.

Sorelina a mai avut niște replici de notat, dar le-am uitat. Cert e că, le zice ca un om mare. Ea e om mare, dar eu o văd o țâncă a cărei suzetă o ascundeam spre amuzament propriu. Mdeah. Ale tinereții nostalgii.

În rest, be proud my readers, am început cu două note de 10. Ca nu cumva să pierd bursa de studiu că asta însemnă că tăiem cota de tutun și hălăduială la bere, care și-așa-s reduse.

***Scriu aici pentru că e un fel de monolog și pentru că nu mă întrerupe nimeni. Celor care mă etichetează în urma blogului și a pozelor de pe facebook, bine faceți, dar aici înșir gânduri de moment asupra cărora se poate să nu mai revin în veci sau afirmații pe care să le uit complet. Așa că dacă mă întâlniți în realitate s-ar putea să vă înșel așteptările și să nu fiu o frustrată.

***ptiu, dah. din păcate ne intersectăm trecător cu indivizi și individe care nu merită doi scuipați. păcat că realizăm asta după ce le dăm jumate de suflet. creștem noi mari!

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Azull
    1 February, 2011 at 4:26 pm

    Mda… trebuie sa o notam si pe cea cu “tu esti space-ul” :)). O sa facem un caiet de tampenii spuse la miez de noapte.
    Si in noaptea asta ne bem cafeaua impreuna.. ca deh! Ziua lenevim si noaptea studiem. Ale studentimii valuri… (part 2 pentru tine) :* :D.

  • Reply
    Evergreen
    1 February, 2011 at 11:30 am

    Ionouka – da, cam asa ceva… daca vrei ne putem “insurori” pen’ca mie-mi lipseste cea mai buna prietena :p

    Intj – hihi

  • Reply
    ionouka
    1 February, 2011 at 9:11 am

    Ah, ce bine e sa ai o sora, e ca si cum ai avea o cea mai buna prietena despre care stii sigur ca nu te paraseste niciodata, nu?

  • Reply
    INTJ
    31 January, 2011 at 11:59 pm

    m-am săturat de lași, posesivi, geloși bla bla bla, dar mai ales de d’ăștia cu personalități multiple” … ca barbat (a se citi “porc”) ce sunt, zic asa: “… zise Rafflesia arnoldii” :P

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.