E gata entuziasmul. E gata si pofta de experimentat. E gata si dorul de mana cuiva pe sanul meu, e gata si curiozitatea de cum ar fi sa te sarut si sa-ti mangai sufletul. S-au cam dus toate nebuniile. Spiritul meu a obosit si tot ce vrea e sa stea in pat si sa se uite la seriale proaste. Sa citeasca. Sa impleteasca jambiere pe care sa le desfaca si sa le impleteasca la loc. Sa viseze la un Craciun cu zapada. La o cabana undeva in munti. La foc in soba. La pisica din poala. La liniste batraneasca. Nici de vin nu-mi arde. Nici de iesit. Nici de amor rapid. Cu socul ca sunt cu tine cu emotia ca as vrea sa fii a mea, dar mi-e frica. Deci mai bine renunt. Cand inca e doar un joc. Deci fara castigator la runda asta/
M-am potolit. Nu stiu daca-mi revine pasiunea de descoperit. Nu stiu daca a fost dintr-o disperare a timpului pierdut.
Dar s-au asezat si-n minte calmul si linistea asa cum se aseaza frunzele pe pamantul mort. E frig. E prea frig pentru o iubitoare de soare.
Nu vreau nimic. Absolut nimic.
Sunt mana in mana cu inertia. Si Universul imi da cate un ghiont sa fac cate un pas. Mic. Si-l fac pentru ca altfel nu are cum.
Am obosit emotional de la prea multe iubiri impartite pe categorii. S-au stins toate. Acum ma reculeg. Dar fara sa le asez in catastife.
Sunt iara eu. Singura. In patul meu calduros. Cu laptopul in brate. Cu cana de ceai. Si clementinele dulci.
Cu toate gandurile mele. Cu muzica mea. Cu nimicul meu.
Crazy days are over. Si devin om serios.
HugsLovePeace
>.<
1 Comment
INTJ
21 November, 2011 at 4:33 pm“devin om serios” … interesanta descriere pentru suicid. da’ nah, tu stii ce si cum … (imo) growing up doesn’t imply killing the inner child (although we’re taught exactly the opposite).