concediu de existenţă

Cîteodată cînd sunt suuuper agitată şi stresată (şi şomerii au problemele lor) mi-aş dori să-mi iau un fel de concediu, de existenţă, gen să pot să dorm normal şi să nu-mi apară tot felul de bube inexplicabile pe toată faţa încruntată şi să nu mai am obsesii sa le piscălesc. Piscălesc nu ştiu dacă este un cuvînt universal, eu aşa l-am făcut de la mine putere. Mi-aş dori ca nervii să coboare spre fund şi să devină bombat şi sexos exact ca al lui Beyonce. Mamăăăă.

Şi mi-aş dori ca disperaţii după cumpărături să mai respire cîteodată, în timpul ăla să pot să trec şi eu relaxată la raionul pentru produse de post. Urăsc disperaţii de la metrou, din autobuz, de pe stradă care aruncă pe jos pliantele date de firmele în criză. Urăsc tot pentru că îmi provoacă atacuri de panică. Plecaţi!

(pe fata cu ochelari în trenci alb o cunosc, habar nu am de unde)

M-am ramolit cumplit, pentru că mie îmi place carnea şi m-am privat de cîteva plăceri, în aceste zile. Aşa că bălesc la frigiderul închis şi m-am abonat la patiseriile din oraş: ştrudel cu mere, plăcintă cu mere şi corn cu gem plus cafea. Noroc cu Marius care avea drum înspre mine altfel aş fi decedat de subnutriţie. Dar gata, toate au un final… şi un început. Mă încearcă o gripă pe care o urăsc deja.

Aseară am pregătit o cină romantică, comandată cu grija de la un restaurant. Totul s-a sfîrşit frumos, mai ales că mi-am înghiţit nervii şi nu am vărsat/scuipat/aruncat nimic în capul interlocutorului pentru care m-am strofocat să aprind o mie de lumînări şi-o veioză. Sunt din ce în ce mai chioară, dar refuz control. Cel puţin momentan cît încă mai dibuiesc motanul de pernă. Motanul Socrate care azi împlineşte fix un an. E plictisit şi îl cam doare-n cur de tot, aşa se întîmplă odată cu vîrsta… şi-a pierdut oulăle şi personalitatea, mai nou se dă pe lîngă piciorul tău. Mi-e greaţă să-l privesc cum se prosteşte.

Mă enervează că nu pot să iubesc necondiţionat… mi-ar plăcea să mă fi născut cu un fel de bunătate şi prostie şi încă ceva şi să te iubesc aproapele meu, aşa degeaba, doar pentru că shareuim o gură de oxigen infectat sau pentru că respirăm aceeaşi transpiraţie a boului din dreapta… Nu pot!

Pentru bătrînei se vor strînge în jur de 2500 de lei, după ultimele calcule, azi fiind ultima zi de strîns… mîine mergem la cumpărături şi probabil că vom merge la angrosiştii din dragon să ne tocmim pentru papuci şi încă ceva util pentru bătrîni. Săptămîna viitoare, de Crăciun, voi pune toate datele, poze, impresii etc. Pe ei nu-i urăsc.

Visez la un concediu de viaţă, binemeritat. Visez la o firmă care să mă angajeze pentru că-s deşteaptă şi frumoasă. Cu program flexibil şi bine plătită, cu maşină şi birou feng şuiu, dar care să nu aibă neapărată nevoie de prezenţa mea fizică la birou. Să-mi înţeleagă stările depresive, sindroamele de înainte şi după, viaţa complicată de femeie nebună şi dorinţa de vacanţă. Să-mi dea prime pentru că îmi place să visez şi să-mi fac planuri pe care nici măcar nu le încep, dar să aprecieze interesul.

Duceţi-vă la Suburbia la petrecerea pentru Eminescu dată de MyBand. Eu n-o să fiu acolo.