Cea mai penibilă situație în care un om poate fi este aceea de a se afla prins între un om pe care nu-l iubește și unul care nu-l iubește.
Și să oscileze. Când așa, când așa. Și să fie incapabil să renunțe.
Și să agonizeze în neștiință, căutându-și scuze de supraviețuire. Și să taie-n idei vii, în emoții vibrante și-n valori morale. Să dea cu ele de pământ, ca mai apoi să le îmbrățișeze disperat. Și să-i fie frică să recunoască ce vrea. Să se ascundă de propriile dorințe. Ca mai apoi să renunțe la tot, din lașitate.
Și da. E bine să te știi iubit. E siguranța care te echilibrează, confortul de a te alinta lângă cineva, o nevoie satisfăcută.
Și da. E bine să nu te iubească cineva la care tânjești. Motiv de dramă și zbucium, nesiguranță, adrenalină și suspans.
Bem din berea aia cu nume greu de pronunțat și ne aruncăm cuțite ruginite-n teacă. În sfârșit le-am scos și le fluturăm în aer. Era și timpul să tragem linie și să ne etalăm sufletele pe masa pătată. Măcar știm la nivel conștient ce s-a întâmplat. O să înțeleagă și sufletul într-o zi.
Mi-aș dori să fiu pe linia de plutire când sunt singură. Să nu fiu haos. Abia atunci voi spune că-s femeie în toată firea.
Vreau să fiu blank. Mâine seară terminăm filmările și apoi să fiu blank. Să nu mai vorbesc despre tine și să nu mă mai gândesc deloc. Punct. Să nu-mi mai fac procese de conștiință, să nu-mi mai pese de ce se întâmplă în jurul meu. Vreau să respir singură, liberă, departe de tot ce-mi îngrădește spiritul.
Îmi doresc cu toată ființa două lucruri materiale: o garsonieră și-o mașină și două lucruri pentru suflet: filme și călătorii. Atât…
HugsLovePeace
>.<
1 Comment
Adriana
29 February, 2012 at 2:29 pm…