cu frica-n sîn

Cînd am venit de la Metallica (asta după ce nu am reuşit să intru ilegal) la scara blocului era un dubios. Am urcat patru etaje cu inima cît un purice şi am descuiat cu viteza luminii. Apoi mi-a venit să plîng.

Cînd a venit Puştiu acelaşi dubios a încercat să intre după el, eu între timp auzindu-i maşina l-am pîsîit la balcon. Puştiu, perspicace din fire i-a blocat uşa. Ăla urla şi înjura. Eu mă încălţasem să cobor, dar nu a mai fost cazul şi oricum nici măcar un făcăleţ nu am.

Dubiosul ştie unde stăm. Şi nu ar conta aşa tare dacă nu ar fi venit şi nişte poliţie să-l ia la secţie, deci să iasă tărăboi.

Grozav. Erau patru cu totul. Ăia trei probabil ascunt săbiile să vină să ne explice despre viaţă. Ne-au şi spus înainte să plece că suntem pe lista neagră. Acum îmi vine să vomit de la cîte scenarii sîngeroase am derulat. Puştiu mă ceartă că eu că-s paranoică am atras vibe-urile astea. Şi aşa este, de cîteva zile sunt din ce în ce mai speriată şi mă baricadez în casă şi parcă-s nebună. Acum am motive serioase să mă îngrijorez.

Am nevoie de mai multă siguranţă în oraşul ăsta.