Am senzaţia că atunci când treci prin perioade din astea oamenii care te iubesc (în felul ăla mai presus de cuvinte) te simt mai bine, cumva. Şi realizez azi că, de fapt, pe mine mă iubesc foarte puţini oameni. Şi nici măcar nu mă victimizez inutil, doar că uneori simt nevoia să tac împreună cu un om care mă cunoaşte.
Drama este că nici eu nu ştiu pe cine mai iubesc…
Şi da, nu ştii să reacţionezi la veşti negative. De cele mai multe ori fraza ” O să fie bine, ai să vezi” iese de pe buzele fiecăruia. Şi din suflet… şi mie-mi vine să întreb: “de unde ştii tu?” Dar mă las păgubaşă în faţa sorţii. Eu ce-aş spune în locul lor? Eu ce-am spus? Când nu trăieşti pe pielea ta, chiar dacă le-ai… nu e acelaşi lucru. Poate doar înveţi să te fereşti…
Ştiu c-o să fie bine. Toate au un scop în Univers, m-am prins şi eu într-un târziu. Poate asta e karma mea. Nu sufăr şi nu mă dau cu capul de pereţi. Sunt doar derutată, e o atitudine normală de după. Şi da, recunosc, singură nu m-aş fi descurcat… există totuşi suflete care tac cu mine şi care fac cele mai tâmpite glume doar ca să-mi distragă atenţia. Şi mai presus de orice, nu mă presează cu întrebări şi nu mă descos. Şi e al naibii de important că pot să râd când credeam că-s fracturată şi-n zâmbet.
Am închis câteva uşi. Aşa mi-e felul. Să mă retrag într-o cochilie plămădită cu grijă. Şi repet că sunt foarte bine. Şi sunt, la un nivel anume… doar că-s om şi uneori mă ia plânsul din te miri ce, doar că nu mai plâng. Nu din nevoia de a-mi demonstra că sunt puternică, ci din imposibilitatea de a mai vărsa vreo lacrimă pentru o cauză deja pierdută.
Am fost învinsă… dar ăsta mi-e abia primul pas în cucerirea lumii.
Mulţumesc de cuvinte, nici nu ştiţi ce înseamnă pentru mine o urare caldă
>.<
13 Comments
Evergreen
2 October, 2010 at 11:34 ammulțam frumos :)
Unna
2 October, 2010 at 10:46 amcu lumina stinsa se pot face multe nebunii :)
Bogdan T.
2 October, 2010 at 7:10 amFara a incerca sa fiu lipsit de originalitate imi aduc aminte de agonia lui David din Vanilla Sky. Nu nu este comparabil (hehe nu asta era idea), dar vroiam sa ajung la una din frazele filmului:
The sweet is never sweet without the sour part in it.
Deci e destul de clar ca nu te poti bucura pe deplin de bucuriile vietii daca nu cunosti si partea intunecata a ei.
And also here’s a little song for you: Sweetness Follows:
http://listen.grooveshark.com/#/search/songs/?query=sweetness%20follows
provinciala
1 October, 2010 at 8:11 pmce-ai tu?
A
1 October, 2010 at 3:02 pmCu tot riscul de a mă trezi acuzată de cinism, îmi permit să apelez la înţelepciunea de mahala:
Fiecare şut în c** e un pas înainte.
Nu e o vorba şmecheră, e chiar un adevăr.
Mai înveţi ceva, te mai descoperi, te mai (re)defineşti. Ceva se adaugă construcţiei care eşti tu.
shmeny
1 October, 2010 at 2:22 pmeu zic sa incepi prin a te iubi pe tine
angela ribus
1 October, 2010 at 2:20 pmEu pot doar sa te tin in brate. Si sa tac, si sa iti pun o mana pe umar. Pentru atunci cand ai zice ca esti singura.
Dicţionar de rime | Ioan Usca
1 October, 2010 at 11:30 am[…] Diana Alzner, Dispecer Blogosferă, Dramoleta, Dumitru Agachi, Elena Agachi, Elisa, Ellea, Evergreen, Flavius Obeadă, Gabi123, Gabitzu, Gabriela Ilieş, Gabriela Savitsky, Gând licitat, George […]
scorpio72
1 October, 2010 at 9:35 amnici eu nu o sa spun ca o sa fie bine,ba uneori o sa fie al dracu de greu…dar vei descoperi pe parcurs si alte provocari de toate felurile,cu care vei merge mai departe si mai departe si te vor face puternica.
silvia
1 October, 2010 at 6:58 amnu-ti spun ca o sa fie bine. dar iti spun ca o sa mergi mai departe :)
iti urez pantofi trainici si drum fara gropi.
Tomata cu scufita
1 October, 2010 at 5:59 amEu stiu ce inseamna o urare din inima, pentru ca atunci cand am avut nevoie, toate urarile si cuvintele din inima mi-au ajuns tot acolo, la inima.
Asa ca io zic in felul urmator: inchide cate usi e nevoie, pentru ca ti se vor deschide altele, iubeste doar oamenii care te iubesc si ei si nu vorbi decat cand simti ca poti si trebuie sa o faci.
>:D<
Cu lumina stinsă - Ziarul toateBlogurile.ro
30 September, 2010 at 11:13 pm[…] Cu lumina stinsă Thu Sep 30, 2010 23:16 pm Am senzaţia că atunci când treci prin perioade din astea oamenii care te iubesc (în felul ăla mai presus de cuvinte) te simt mai bine, cumva. Şi realizez azi că, de fapt, pe mine mă iubesc foarte puţini oameni. Şi nici măcar nu mă victimizez inutil, doar că uneori simt nevoia să tac împreună cu […] […]
Liviu M.
30 September, 2010 at 8:32 pmhey, “Otilia”, te rog sa reinveti sa plangi (si asta nu e semn de slabiciune). chiar daca-ti scriu, sa stii ca tac. desi nu te cunosc.:)
uite, ceva din blogosfera( nu am spus multumesc):
http://www.youtube.com/watch?v=5WCgX4VQp2o