Cum te face să te simți?

Mi-e cald, în sfârșit! După șase ore în frig și ploaie mă așez cuminte în fața laptopului care a devenit parte esențială în existența mea. Beau ceaiul meu cu măr și scorțișoară și sting țigara fumată cu sete. Închid telefonul și mă izbește în plex. Sting lumina în urma mea, aprind două lumânări roșii și tac.

I am feeling very warm right now
Please don’t disappear
I am spacing out with you
You are the most beautiful entity that I’ve ever dreamed of

Sesizez momentul de acum și singurătatea lui mă copleștește. Cum se schimbă viața la 180 de grade și cum mă amuțește prin iuțeala cu care mă împinge de colo-colo. Mă simt incapabilă să-i prind frâiele și mă las purtată pe valurile sale. Până o să cad de pe umerii săi și-o să mă trezesc, probabil.

At night I will protect you in your dreams
I will be your angel
You worry so much about not having enough time together
It makes no difference to me

Sunt zen, cred. Sau cel puțin încerc să mă mențin la suprafață. Ca atunci când nu reușesc să calc apa și vin valuri peste mine. Momentul acela de groază, izbirea, zbaterea și gura de aer. Pe parcurs mai înghit niște duști de apă sărată, ca apoi să mă ridic cu greu și să pornesc iar în adâncuri.

I would be happy with just one minute in your arms
Let’s have an extended play together
You’re telling me that we live to far to love each other
But your love can stretch further than you and I can see

Și, cum te face să te simți? Senzația asta de gol și incapabilitatea de a-l umple, deși te pierzi în muncă. Drumurile, mersul fără oprire, muzica în timpan, îmbrățișările pe fugă, nevoia de a aparține, refuzul de a rămâne, nerăbdarea, setea de dragoste, cum te fac toate astea să te simți?

Do you know when you look at me
It is a salvation
I’ve been waiting for you so long
I can drive on that road forever
I wish you could exist to live on my planet
Well it’s very hard for me to say these things in your presence

Am obosit să caut și nici să stau locului nu reușesc. Am obosit cumplit să alerg după fantome. Am obosit să construiesc iluzii ca mai apoi să le dărâm c-o lovitură de bocanc.

Aș vrea să contez pe pământul ăsta! Aș vrea ca sufletul meu să conteze! Aș vrea să nu mai fiu rănită sau să-mi croiesc un scut care să mă apere! Aș vrea să nu mă mai leg de oameni pentru că oamenii mă dezamăgesc și apoi mă părăsesc! Unul câte unul. Și mă trezesc în bucătărie, fumând singură o țigară, bând din cana mea de ceai, gândindu-mă că am pornit-o pe un alt drum. Și da, nu înțeleg care-s motivele pentru care s-a ajuns aici și nu înțeleg “cum-ul”, dar știu că va veni un timp când voi înțelege. Cum s-a întâmplat de fiecare dată…

Și, cum te face să te simți?
Mă face să mă simt…om. Și nimic mai mult.

Well, I really think you should quit smoking.

 

HugsLovePeace
>.<