Am foarte multe drafturi. Scenarii, bucăți din viitoarea carte pe care o voi scrie la un moment dat în viața asta dacă dă universul să ies din blocajul ăsta, bucăți de texte aruncate pe blog, bucățele de hârtie scrie și puse cine știe pe unde, notes în telefon, fraze în drafturi de mail. Scriu pe unde apuc. Uit că am scris și pierd tot ce vreau să nu pierd. Și nu știu de unde s-o apuc și să-i găsesc un sens.
Nu știu cum își găseau oamenii ăia disciplina și inspirația să scrie mereu câte ceva. Cum reușeau?
Oamenii te îndeamnă să nu renunți. Să nu ai regrete. Să reușești. Să mergi înainte. Să nu te dai bătut.
Băi, dar dacă am reuși toți, nu ar fi lumea asta echilibrată.
Printre noi există și ăia care dau fail. Și au voie să trăiască și ei.
Știți care e problema? Când suntem mici visăm mult. Și când devenim adulți ne dezamăgim pe noi că nu am putut să…
Mă rog, eu așa pățesc.
Aș fi putut mai mult. Aveam resursele. M-am pierdut undeva pe drum.
Mai mult ce?
#ofrazapezi
No Comments