Ca-n viață, ca-n filme

Da, m-am maritat si nu i-am luat numele sotului (cu gif-uri)

Mai nou, mai in gluma, mai in serios, oamenii mi se adreseaza cu doamna Leonte. Eu prefer Coana Leonte, sa stim o treaba.

In momentul in care le spun ca nu mi-am schimbat numele, apare socul. Cum, te-ai maritat si nu I-AI LUAT numele? Daca sunt cu Andrei, se uita automat la el, sa vada ce spune. Norocul meu e ca Andrei spune ca e treaba mea ce fac si ce nume port.

Nu am luat numele sotului

Tot Andrei ma cheama

Sa va spun si de ce 

Mie-mi place foarte mult numele Andrei, iar tatal meu si-a dorit mult un baiat sa-i duca numele mai departe. N-a fost sa fie. Tatal meu nu a crezut vreodata ca sora mea sau eu, putem sa ne pastram numele de familie si sa-l agatam de cel al sotului si sa-l ducem mai departe asa. Mna, un conservator. Sau poate nu s-a gandit vreodata ca ne maritam. Dar asta e o alta poveste.

crazy-nun-dancing-break-dancing-nuns-1405039177z

E o mare bataie de cap cu toate actele si eu locuiesc in Anglia 

Am discutat cu Andrei si a zis ca i-ar placea sa-i preiau numele, dar nu-l deranjeaza sa-l pastrez pe al meu. Daca ne decidem vreodata sa facem/infiem copii, atunci probabil ca vor purta numele amandurora si-am terminat povestea.

Mi-ar placea sa ma cheme doar Roxana

Si asa ar fi foarte usor sa pun Leonte dupa Andrei. M-ar chema Roxana Andrei Leonte. Chiar dragut as spune. Doar ca mama mea a decis sa-mi mai dea un al doilea prenume. Asa era moda pe atunci.

E timpul sa va dezvalui secretul vietii mele. Al doilea nume este Madalina. Da, oameni buni, mama mea si tatal meu au facut asta. Acum mna, stiu fete cu numele Madalina, la ele suna bine. La mine suna ca o manea cantata la doispe noaptea de o femeie beata, fara voce si fara demnitate.

tumblr_ne2wkx14du1ru4tifo1_500

Deci ca sa pastrez Andrei m-ar chema Roxana-Madalina (cu cratima) Andrei Leonte. Si, nu m-am nascut in Spania sa fie lumea obisnuita cu paispe nume si si-asa le-am dat KO aici cu numele noastre.

Casatorie

De ce nu i-am luat numele sotului

Pot sa scot Madalina din acte, inclusiv certificatul de nastere, dar inseamna sa depun niste declaratii si sa am o super motivatie. Singura motivatie este ca, nu va suparati pe mine, Madalina e un nume urat. Ca nume al meu. In general e decent. Dar eu nu ma regasesc deloc in Madalina asta si as vrea sa scap de ea. Plus ca nu e nici macar nume de sfant. Asa, mai beam o citirica, mai primeam un cadou, mergea. Si mai e si lung ca naiba. Puteam fi o Maria decenta. Poate chiar o Ana. Dar nu. Roxana cratima Madalina.

giphy

Si inainte sa ma judecati, am avut cateva momente in viata cand am incercat cu Mada. M-am prezentat in liceu unei tipe de la volei si ea nu avea de unde sa stie ca eram in teste.

cand-nu-stii-ce-vrei-in-viata

Asa ca, intr-o buna zi, urcam la etajul 3, de la parter. Pe parcursul urcarii o tipa tot striga pe una Madalina. Bineinteles ca am zis ca probabil acea Madalina e surda sau cu capul in nori, ce dracu, rasuna liceul. La etajul 3 fata aia m-a apucat de mana si m-a zguduit. M-a intrebat de ce nu raspund. Nu raspund pentru ca-s idioata, de aia. M-am inrosit toata, i-am zis sa-mi zica Roxana si sa ne vedem de viata. Nu mai stiu nimic de ea.

roxana-madalina-andrei

Also, candva, un baiat imi zicea Ina. Ma enerva, dar imi si placea. Ina, Ina Madalina. S-a dus si vremea aia.

giphy-1

In concluzie, da, m-am maritat cu un baiat de pe Tinder. Da, am acceptat propunerea lui la sapte luni de cand ne-am cunoscut. Da, a fost o nebunie. Nu, nu i-am luat numele. Nu, nu stiu daca o sa-l iau sau nu. Nu, nu cred ca a fost cam repede. Si daca a fost sa lasam viata sa ne zica. Multumesc de urari :)

cool-bow-gif-852

Cover photo


You Might Also Like

15 Comments

  • Reply
    Mihaela O.
    21 December, 2016 at 3:04 pm

    So. Bottom line, ”Roxy”.
    Ca nu mai vreau sa intru p’acilișali, Doamne fereste, sa te agresez sau sa te agasez.
    Esti o pustoaica rasfatata, lipsita de bun-simt.
    Atunci cand intru pe blog, pe baza de empatie si de deschidere sufleteasca, ma umplu, efectiv, de toate lucrurile nasoale pe care le scrii.
    E clar ca ceri ajutor, scriind tot ceea ce scrii, insa atunci cand il primesti, esti incapabila sa-l apreciezi.
    Mai mult decat atat, raspunzi in zeflemea (cu ”ha-ha-ha”. La alta postare) la sfaturi de bun-simt, sau cu lipsa de respect.
    Am facut si eu ce faci tu acum, respectiv am tinut un blog, in care mi-am deversat toate mizeriile sufletesti.
    Toata ura si toata furia acumulate.
    Pana cand am realizat ca era inutil sa fac acel lucru, si ca ma consumam doar pe mine actionand astfel.
    2. Daca iti spun despre ale mele, esti incapabila sa asculti, sa acorzi atentie si altora care scriu.
    Cumva ceri atentie, dar sa si acorzi atentie, ioc!
    Gen ”Problemele mele ”e” cele mai importante, pentru ca io ”e” cea mai importanta”.
    Nu e chiar asa.
    Am vrut sa-ti arat ca si altii…..tot ce scrii tu.
    Si eu am fost premianta clasei, si eu am castigat burse, si eu m-am casatorit, si eu….am facut lucrurile pe care le faci tu. Ba chiar am facut mai multe decat tine. Iar prin acest lucru am castigat experienta de viata. Si o bucata mica-mica de maturitate si intelepciune.
    In lucrurile pe care le facem suntem comuni. Suntem asemanatori. Facem acelasi gen de lucruri.
    Tu…esti tu (diferita de altii)…atunci cand scrii frumos.
    Insa in ultimul timp acest lucru se vadeste tot mai rar.
    Nu ”fac terapie” cu tine, pentru ca nu sunt psiholog de formatie, desi am citit multa psihologie, si nu numai.
    Am ”pus un umar”. am ”dat o mana de ajutor” ”sa scoatem fata din rahat” (am observat ca si alti oameni care citesc sunt supportive fata de tine).
    Da’ ”fata” prefera sa ramana acolo. Acolo ii place.
    Ec, ajutor cu forta nu se poate (desi il ceri).
    Daca am insistat, este pentru ca am vazut un potential in tine, si ti-am spus acest lucru.
    Un potential uman. De om.
    Dar daca tu zici ”nu, si nu, si nu”, sau raspunzi aiurea, poate este cazul sa nu mai fac acest lucru.
    Repet, pentru ca esti incapabila sa apreciezi.
    Daca nu o sa mai intru aici, este pentru ca asa aleg eu, nu pentru ca-mi spui tu ”cu ce sa ma ocup”.
    Iar eu aleg….sa nu mai intru.

    • Reply
      Ndesignful
      17 January, 2017 at 8:38 pm

      Rooooox, cine-i Mihaela O(MG)????
      Miss u! Dar de fiecare data cand te citesc, te aud si rad tare!!! … Poate facem treaba cu Berlinul! <3

      • Reply
        Evergreen
        18 January, 2017 at 5:23 pm

        Nu stiu cine este, draga mea :))) Dar nu-mi mai scrie, gata. :*

        • Reply
          J.
          21 February, 2017 at 11:36 pm

          Eu stiu cine e. Ai scapat ieftin..

  • Reply
    Mihaela O.
    20 December, 2016 at 10:17 am

    Ti-as putea spune ”Ocupa-te de sot, nu te mai incontra cu mine pe-aici”.
    Cam cum ar suna….?……
    Daca m-as amesteca in viata ta, si as implica faptul ca nu te ocupi de ce trebuie?

    • Reply
      Evergreen
      22 February, 2017 at 9:47 am

      Atunci multumesc universului :))

  • Reply
    Mihaela O.
    20 December, 2016 at 9:58 am

    Eu am o problema cu lipsa de respect.
    A oamenilor, in general.
    Poate si a mea fata de altii, poate si a altora fata de mine samd.
    A oamenilor, a unora fata de altii.
    De exemplu. Nu era nevoie sa-mi spui ”cu ce sa ma ocup”.
    Trebuie sa stii cand sa te opresti.
    Ai depasit niste limite. Pe care nu trebuia sa le depasesti. Gen ”Don’t cross that line”.
    Am inteles ce ai scris pana la acel…indemn. Sugestie. Whatever.
    Gen ”Ocupa-te de altceva, nu de mine, sa-mi faci terapie”.
    Ok.
    Dar nu-mi poti spune ”cu ce sa ocup”.
    Ca si cum ai sti tu mai bine pentru viata mea cu ce ”ar trebui” sa ma ocup.
    Sau ca nu m-as ocupa SI cu acel lucru, si cu alte lucruri.
    Nici tu nu ma cunosti.
    Nici tu nu stii cu ce ma ocup sau cu ce nu ma ocup.
    E o lipsa de respect.
    Practic, imi spui ce sa fac.
    Si…..nu e cazul.
    Eu nu ti-am spus ”Fa-ti un copil, ca sa ai ocupatie”.
    Eu doar observ ca ai niste probleme emotionale si le-am punctat.

  • Reply
    Mihaela O.
    17 December, 2016 at 11:50 am

    Eu consider ca ti-a fost utila interventia mea.
    Ai avut in sfarsit o reactie normala. Umana.
    Te-a mai trezit din vesnicul bla-bla-bla. Din mentalizarile excesive si din problemele emotionale la care tot revii.
    Si mie mi-a fost util sa vorbesc cu tine.
    Ti-ai exprimat destul de clar optiunea ca eu sa nu mai revin.
    Chiar fara respect, in ciuda a ceea ce ai spus.
    ”Cu tot respectul”
    Nu ”ma face sa ma simt mai bine” ”aceasta abordare”. Imi este utila. Atat.
    De simtit bine, ma simt bine in alte circumstante.

    • Reply
      Evergreen
      19 December, 2016 at 7:16 am

      N-ai inteles nimic. Considera ce vrei tu. Ca daca eu iti spun ceva si tu alegi sa crezi tot ca tine, am inteles cam cum functionezi.
      Mi se pare ca deja devine agasanta si agresanta toata treaba asta. Insa imi asum ca e un spatiu public si fiecare e liber sa-si spuna impresiile :) Also, cand aplici terapie pe un om, bazandu-te DOAR pe ce scrie, fara sa-l cunosti in viata reala, avand la baza doar monologurile tale si raspunsurile mele mono-silabice, deja e gresit. Pentru mine, pentru tine, pentru univers. Deci, Mihaela, nu te cunosc, nu ma cunosti, lasa-ma-n doamne iarta-ma si vezi-ti de viata ta. Ai un copil de crescut. Ocupa-te de aia.

  • Reply
    Mihaela O.
    16 December, 2016 at 12:49 am

    Abia acum am realizat ce ma deranja la tine.
    E ceva ce ma deranjeaza si la mine.
    Lack of creativity.
    Stii, lucrurile pe care le scrii tu aici…le-am facut si noi.
    Casatorit, divortat, copii, joburi, nunti etc.
    Doruri, samd.
    Da’ ceva nou….? Ceva creativ? Ceva….original…?
    Exista….?
    Nu intentionez sa te lovesc sau ranesc, caci inteleg ca esti intr-o perioada sensibila a vietii tale.
    De multe ori ranesc oamenii fara sa imi dau seama si fara sa intentionez, prin maniera frusta de a spune lucrurile direct.
    Dar efectiv ma intreb de ce revin pe acest blog daca….moral, spiritual, nu stiu cum sa zic, nu ma hraneste cu nimic.
    Artistic.
    Vorbaraie si iar vorbaraie.
    Well, si eu pot vorbi. Mult si bine. Dupa cum observi. Da’ mai si spun ceva, nu vorbesc doar ca sa ma aud.
    Emit o idee, un gand, un ceva….
    Pur si simplu revin pentru ca am incredere in tine.
    Spui ca faci/ai facut filme etc. ”Story teller”, ”film maker”. Ok.
    Da’ aici nu prea se vede.
    Daca ai nevoie de o pauza, ia o pauza si linisteste-te.
    Nu trebuie sa umpli spatiile (blogului) ”doar ca sa spui ceva”.
    Sa se vada ca mai existi, gen.
    Yap, si noi, astilalti, copilarii grele, si noi, coronite, si noi, probleme cu tatal, si noi…etc.
    Eu asteptam si inca astept sa vad….originalul.
    Pe Madalina.
    Nu pe Roxana, cea creata de viata, de parinti, de experientele vietii.
    Ca altfel, vorba lui Smiley, ”pierdut buletin”, adica….o alta identitate in noianul de identitati inconjuratoare, si atat.
    Si io CNP, si tu CNP, in fine. Intelegi tu. Ca esti fata inteligenta.

    • Reply
      Evergreen
      16 December, 2016 at 10:22 am

      Mihaela, din partea mea, cu tot respectul, poti sa nu mai revii pe blogul asta niciodata :)

  • Reply
    Mihaela O.
    15 December, 2016 at 12:47 pm

    https://www.youtube.com/watch?v=OvDoa4SrkwM

    In ochii societatii avem un nume. Si un CNP.
    In ochii celorlalti avem anume roluri.
    Rolul de mama, de sotie, de profesionist, de coleg, de prieten, de sora, de fina, de nașă, de noră, de cumnată, de matusa, iar, mai tarziu, tot in calitate de femei, vom fi si noi soacre si bunici. Samd
    Insa acestea sunt doar roluri. Pe care ni le asumam, sau pe care ni le dau ceilalti.
    Cine sunt eu? O cantitate de roluri si de experiente de viata acumulate.

    La multi ani, sarbatori fericite si toate cele bune pentru anul viitor si pentru alti ani care vor veni, Roxana-Madalina Andrei Leonte.

  • Reply
    Mihaela O.
    15 December, 2016 at 9:57 am

    Numele are o oarecare influenta asupra noastra.
    Stabileste un tip de personalitate, iar numele de familie, o apartenenta.
    Relativ la prenume, in timpul facultatii am fost ”Diana”. Asa am ales eu. Desi nu am fost botezata astfel.
    Multi din cei care m-au cunoscut atunci imi spun tot ”Diana” si nu stiu ca ma cheama Mihaela, de fapt.
    Relativ la nume….
    in timpul casniciei am fost ”Mihaela M.”
    Nu prea mi-a placut, dar n-am avut incotro.
    Ca si tine, as fi preferat sa-mi pastrez numele de familie, dar fostul sot nu a fost de acord.
    Era ca un afront. Oare numele lui nu era suficient de bun pentru mine? (cam asa a interpretat el dorinta mea de a-mi pastra numele , mai ales ca am facut cununia civila si religioasa la tara. Ar fi fost ”o rusine” sa nu-i port numele. ”Ce ar fi zis lumea?”).
    Eu voiam insa sa raman doar ”eu”. Nu sa fac parte dintr-un clan.
    Copilul poarta numele tatalui sau, si se simte mai mult a fi ”de al lor”. A petrecut multe vacante la bunicii paterni, si astfel s-a consolidat acea legatura ”de neam”. ”De sange”.
    In momentul cand mi-am cunoscut fratii vitregi, tarziu, la 37 de ani, am simtit ca ”ne leaga acealasi sange”. Acelasi neam, acelasi tata, acelasi sange.
    Anyway, la divort mi-am reluat numele. Mihaela Oraseanu. Aceasta am fost dintotdeauna, aceasta sunt si acum.
    Indiferent prin ce experiente de viata trec, eu sunt tot eu.

    Relativ la numele tau, mie imi place Madalina.

    • Reply
      Evergreen
      16 December, 2016 at 2:36 pm

      Asa cum am zis mai sus, consider ca aceste comentarii nu-mi sunt de folos. Daca, in schimb, pe tine te face sa te simti bine aceasta abordare, tot inainte!

    • Reply
      Evergreen
      16 December, 2016 at 2:36 pm

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.