E interesantă treaba cu anotimpurile, mai ales când tânjim mereu după zilele de vară. De fapt, cred că nu ne e dor de vara la asfalt, ci de aia la nisip. Și nu ne e dor de un loc anume, ci de senzațiile pe care știm că le putem trăi atunci când ne tolănim pe plajă. Ne e dor de sunetul valurilor care uneori izbesc cu putere malul, alterior ating cu tandrețe picioarele ce zac leneșe acolo. Ne e dor de de senzația aia de oboseală de la prea mult soare.
ne e e dor de ce știm că suntem capabili să simțim.
Vara e anotimpul ăla agitat când iubirile se consumă până termini o țigară, când alergi din club în club că e noaptea lungă, când te odihnești pe treptele unei clădiri în goana după trăiri. Vara e anotimpul când te trezești dis de dimineață pentru că vrei să ocolești canicula și dormi târziu pentru că nu vrei să ratezi ceva. E piele bronzată sub haine puține.
Foto: laura makabresku
No Comments