Da sau ba!

     Daca stau si-ti insirui toate cele petrecute intr-un an ma privesti nonsalant, cu acea privire goala si cu un zambet ascuns in coltul gurii. Imi raspunzi calm si ai dreptate. Ce ciuda mi-e cand cineva imi zice ceva care nu-mi convine, dar are dreptate.Viata se rezuma la alegeri. Ori renunti ori mergi inainte, cu tot ce presupune acest inainte. Ce atatea lamentari? Ce atata teorie a chibritului? Ce atatea procese de constiinta? Ce te balansezi atata intre ratiune si sentiment? Fa odata ceva si iesi din starea asta de hibernare deprimanta.

    Ratiunea imi spune sa merg mai departe, doar sunt o femeie puternica, am priza la barbati, am “ceva” pretendenti si prietene cu care pot iesi la agatat, in fine, as putea duce o viata frumoasa din punct de vedere rational. Mai putine stresuri, organizarea este doar pentru mine, nu pentru doi, mai mult timp pentru mine…

    Pe partea cealalta ceva ma tine. E ca si cum mi-a legat un nod de marinar si nici cu toata ratiunea ma-sii nu-l pot dezlega. Nu ma fac inteleasa. De ce mai stai daca suferi? De ce pleci plangand pe strazi? De ce accepti atatea rahaturi? Sunt ridicola uneori. Ma vad eu, in oglinda eului meu si-mi dau seama ca-s mai mult decat praf. Sincer, la cum sunt eu, pana acum trebuia sa ma decid, dar pur si simplu nu pot sa ma rup de tot. Nu pot! Prefer sa ma chinui, sa-l chinui, dar sa-l stiu langa mine. Nu pot renunta asa usor la 2 ani si…, nu pot, dar nici nu pot sa mai stau asa. Lumea asta…

e simplu…nu pot pentru ca e ceva mult mai puternic in mine care ma ghideaza

e simplu pentru ca il iubesc

E timpul povestii

    Eu, norocul, viata, destinul si iubirea stateam la o masa de pocker. Dupa doua randuri de tequila i-am provocat la carti. Curajul si nebunia alcoolului, in rest habar nu am sa joc pocker, dar mai ales sa castig. Miza a fost mare din prima. Miza am fost Eu!

    Am mai luat un rand de tequila. Imi tremurau degetele pe sub masa, brobonele de sudoare imi apareau pe frunte, obrajii ardeau si nenorocitul ala de picior nu se putea opri. Nici cartile nu le mai vedem bine. Ceata. Ma gandeam sa ma prefac prea bauta sau sa lesin ca sa scap. Din nefericire sunt o persoana mult prea mandra. Aveam doua dame. O blonda si-o bruneta. Le-am aruncat pe masa gata sa-mi primesc pedeapsa. Imi alergau prin minte toate fragmentele in care am impartit ziua si ma gandeam la felul meu stupid de a gandi. Auzi la ea? Risc? Cum sa-ti pui pielea-n bat pentru un joc de carti. De fapt pusesem totul la bataie pentru ca le-as fi castigat pe toate si nu ar mai fi trebuit sa stau vreodata la masa lor.

    Timpul se derula enervant de incet.

    Se priveau toti. Parca aveau o privire de complot. Camera era plina de fum. Ma usturau ochii. Vroiam sa ma ridic si sa fug in frig. Poate asa ma trezesc dracu’ din cosmarul asta. Ia uite, parca am si un atac de panica…

    Ceasul din peretele scorojit de oprise la ora 13.00. Opa, ghinion tata. M-am uitat la calendar. Marti, 13. Asta e, pun capul pe taietor si sa vezi ce pribegiu de om am sa ajung. Fara viata, iubire, noroc si fara destin. Un om singur intr-o lume goala.

    S-au aruncat toate cartile.

    Am pierdut tot la jocul de carti!