și acum e o proastă încăpățânată și nu mai vrea să vină? am vorbit cu un om drag și mi-a zis așa: uau, felicitări! te-ai mutat tu. ești pe picioarele tale. fără un bărbat… luptă în continuare, ești mai puternică decât crezi. și-am închis telefonul. nu îi mai auzisem vocea asta cu efect terapeutic de multă vreme. m-a apucat febra scrisului de scenarii. doar că am nevoie de aer. aer îmbâcsit cu disperarea aia de a scrie. sper să nu sfârșească și ăsta într-un sertar uitat într-o casă uitată. 
dacă mă oprește cineva pe stradă și mă întreabă cine a fost omul care m-a sfârșit, am un singur nume pe care uneori îl mai șoptesc noaptea orbecăind pe străzi. curg nopțile.
2 Comments
Marin
13 August, 2014 at 5:14 pmBună!
Mă bucur să te regăsesc după vreo trei ani de lipsă (din partea mea; cred că te-am citit cel mai mult prin 2010-2011). Oamenii au început să îşi dea seama că le spun tot ce îmi trece prin cap, atunci când vin la mine cu sfaturi despre viaţa mea. Şi mă lasă în pace… Cât despre scris, eu zic că e bine să laşi să doarmă puţin în sertar scrierile influenţate de sentimente. E adevărat, la o altă citire, e posibil să nu le mai inţelegi. E o loterie :)
Evergreen
17 August, 2014 at 9:05 pm:) Mă bucur să-ți citesc comentariul.