Confesiuni

Dacă nu-ţi convine, găseşte pe altcineva

Una dintre frazele pe care le-am folosit cândva, dar astăzi a ajuns să mă scoată din sărite este asta: eu aşa sunt, dacă nu-ţi convine, n-am ce să fac, caută-ţi pe altcineva.

Şi nu mă refer doar la relaţiile alea de doi, ci la relaţiile cu oamenii, prieteniile.

Dacă sunt într-o discuţie şi apare acest argument, prefer să închei acolo. Înseamnă că n-am înţeles nimic din viaţă şi punct. Numai că eu am înţeles şi am renunţat să mai spun fraze din astea. Pentru că suntem într-o continuă transformare şi cunoaştere şi treaba cu oamenii nu se schimbă e o mare minciună: am exemple pozitive şi negative, iar unul a locuit cu mine-n casă şi l-am numit tată. Deci, da, ne schimbăm în fiecare zi câte puţin, numai că ţine de noi şi de creierul şi cunoştinţele dobândite încotro o luăm.

N-oi fi eu cel mai bun exemplu, că deh, e greu la deal şi viaţa nu e întotdeauna prietenoasă plus că eu am probleme cu ideea de viaţă, în general, dar fac paşi mici în fiecare zi. Şi oricât mă enervează critica şi oricât dau ceilalţi cu mine de pământ, încerc să văd unde-i de reparat, ce rahaturi am făcut şi cum pot să nu mai fac. Că nu mă încălzeşte gândul repetitivităţii unei prostii, nici ideea că la final ni se vor ierta toate păcatele şi ajungem în rai laolaltă cu sfinţii… Pe de altă parte, încerc să devin obiectivă şi să-mi dau seama când vina e a mea sau e vorba de prostia celuilalt.

Bon. Deci, ideea e că în viaţă evoluăm sau involuăm. Nu mai suntem cine am fost la 17 ani şi nici nu mai păstrăm perfecţiunea şi puritatea cu care-am venit pe lume, dacă e aşa cum spune-n cărţi.

Ar fi aberant să rămânem prinşi într-o buclă şi să nu mai ieşim din ea. Înseamnă că a trecut totul pe lângă sau noi pe lângă cu totul. Nu ştiu care e treaba cu sensul şi căutarea şi nu ştiu dacă există un chestionar la final unde eşti întreabat dacă ţi-a plăcut aşa mult, dar ştiu că nu vrea nimeni să bifeze la final că şi-a păstrat constant şi cu încăpăţânare opinia: ducă-se dracului toţi care nu mă acceptă aşa cum sunt, chiar dacă-s un căcăcios nasol.

Sau or fi, dar mie nu-mi plac oamenii ăştia şi nu-i vreau în viaţa mea. Deoarece, ca să vezi, eu am voie să aleg pe cine sa primesc şi pe cine să resping. Pam pam!

Concluzia însemnării e că avem nevoie de cărţi, filme, discuţii cu oameni deştepţi în cap, ieşit în lume, meditat, intuiţie şi deschidere spre nou, spre a face câte un pas mic în fiecare zi. Nu, nu cred că se va schimba omenirea şi nici nu cred că vom salva copiii din Africa, dar ne salvăm pe noi de la înec. Un înec nasol, contemporan, într-o cadă cu jeg.

Şi dacă tot am zis de filme, am văzut Snowpiercer şi The Past şi mi-au plăcut!
Şi am văzut True Detective, unde mi-am cunoscut sufletul geamăn-pereche. Doar că e un personaj. Mă rog, nimic ciudat în asta, înseamnă că cineva pe pământ a scris într-un fel potrivit mie. Îl cheamă Rust şi e jucat de Matthew McConaughey (ce nume!).
Foto

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply
    blogulcuversuri
    20 March, 2014 at 9:13 pm

    traiesc “iubeste-ma asa cum sunt” dar Iubirea’mi este reticienta la ideea asta…
    drag de blogul tau!
    Ma ascund sub pseudonim si te citesc!
    Toate foarte bune!

    • Reply
      Evergreen
      20 March, 2014 at 9:16 pm

      Mulţumesc! :)

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.