Oamenii sunt șifonați emoțional. Și au în genele lor nemulțumirea. Gena asta de român poartă-n ea multe defecte pe care preferăm să le ignorăm. Dar mă rog, nu-s specialistă în studii comportamentale. Dar văd în jurul meu oameni și atât de tare mă dezamăgesc, că-mi vine să plec să trăiesc în Nepal cu o capră sau ca o capră.
Orgoliul, egoul și mândria depășesc statura omului. Întâi intră astea și apoi apare și pișpirică, care oricum are atitudinea de ”mă piș pe voi toți că eu sunt șef”. Această atitudine te provoacă să-ți dorești să-i pui talpa pe ochi. Sau să vrei să pleci pe lună, că oricum acest om nu poate pricepe niciodată nimic. Și te resemnezi, te cocoșezi, faci implozie, pleci acasă, devii alcoolic și mori la 50 de ani, de ciroză și pete pe creier.
Oamenii devin experți în viețile celorlalți. Preiau citate, le dau mai departe. Și uite-așa trece ziua, trece noaptea și ajungem senili și degeaba. Și urâcioși. N-am văzut nicăieri bătrâni mai urâcioși și răutăcioși, ca ai noștri. Poate la bulgari, că am eu ceva cu ei. Nu se relaxează nici la 1500 de ani, când asta îți mai rămâne.
Sunt un om care se agită pentru orice căcățel. Care se agită pentru ceilalți și care preferă să facă el decât să aștepte de la ceilalți. Greșesc mult că mă aprind repede și mă înfurii. Apoi îmi dau seama că nimic din toate astea nu contează. Nu contează nici banii, nici munca, nici cuvintele unui prost… pentru că atunci când simți că te sfârșești contezi doar tu.
Am obosit
puțin
Am rămas cu restanțe
emoționale
Să nu uit
să respir
cu bine,
11 Comments
Călin
1 September, 2013 at 11:48 amda, toţi suntem experţi în toate, dar de fapt nu ştim nimic. toţi facem de toate, însă uităm să facem nişte lucruri “mărunte” acolo: să trăim, să fim noi înşine, să iubim
Evergreen
1 September, 2013 at 11:59 amSa fim noi insine… de acolo ar fi totul mai usor :)
Evergreen
8 July, 2013 at 9:29 pmBen – iti dau binete si ma bucur sa te vad p’aici :)
ben
12 July, 2013 at 12:35 pmNumai bine draga mea evergreen!
ben
8 July, 2013 at 3:12 pmvezi tu evergeenule, că uneori în viață simnți nevoia crâncenă să fii dobitoc. înțeleg treaba asta, altminteri n-ai avea cum să știi ce înseamnă. spun asta după ce-am citit primul text, ăla semianonimul de la 6:09. eu zic că-i al naibi de fain că după ce spune nimic (că simți, ba că nu…) te roagă să nu-l bagi în seamă! mai rar așa ceva. pune mâna rogu-te și scrie și tu ceva să-i placă omului, mama ei de treabă! mie unul, tare-mi place să citesc ce scrii. te las cu bine și vreau să te găsesc tot așa.
Creve
30 June, 2013 at 1:48 pmÎn ultima vreme și eu mă enervez cam repede. Cred că mi se trage și de la oboseală. Începe să se tot strângă… Din fericire sunt genul care îi trece repede și nu rămâne nervos toată ziua.
Evergreen
30 June, 2013 at 1:49 pmAvem nevoie de o vacanta :)
DIno
28 June, 2013 at 9:17 amma bucur sa aflu ca nu sunt singurul care se agita pentru orice cacatel, care nu are rabdare sa ii astepte pe ceilalti sa se miste si sa isi faca treaba, caruia ii place ca atunci cand a terminat un lucru acel lucru sa fie perfect .
Evergreen
29 June, 2013 at 10:31 amSuntem mai multi, dar pare-se ca nu facem fata :)
C
26 June, 2013 at 6:09 pmDin cand in cand scrii texte foarte bune :D.
De multe ori textele tale sunt redundante – aceesi poveste in o mie de nuante, uneori insa sunt foarte bune, ca cel de azi.
Se simte cand scrii cum simti, nu cum ai vrea sa.
Sa nu mi-o iei in nume.
Evergreen
26 June, 2013 at 7:55 pmNu o iau in nume de rau, dar nici nu scriu pentru/pe gusturile cititorilor, ci pentru mine. Eu nu ma screm cand scriu, ci traiesc si asez in pagina. Poate eu sunt redundanta ca fiinta, cine stie?