dau cu zaru' (la nenoroace)

A venit, a venit iarna. Acoperă-mă cu ceva. Sau mai bine bagă-mă toată într-un cavou de floarea soarelui. Să văd ce nu văd în fiecare zi. Să văd liniştea. Să văd lumina iluminării provocate de iluzia unei poveşti. O altfel de poveste.

Decembrie, luni. Nu ştiu cu ce să încep mai ales că am terminat căutările şi la final nu am găsit nimic, decît un alt şir de întrebări. Sunt inutile gîndurile iarna. Mai ales iarna. Îngheaţă pe drumul dintre minte şi inimă. Mai bine le uit cu totul. Mai bine le transpun în altcineva. Mă preocup cu dragă inimă de oricine altcineva, decît de mine.

Poate cel mai bine este să dau cu zarul. Să-mi aleg cifra trei. Cifra pe care o aleg mereu. Şi să mă prefac prostuţă şi tîmpiţică. Astfel aş putea să cred ce-mi zice zarul. Fără bol, fără bobi, fără cărţi. Un zar de nenoroace. Să facă mîna promoroace. De iarnă. Aşa nu aş mai avea vină şi regret, lacrimi şi nesomn. Aşa aş crede în hazard. Ete na!

Nu visa că s-a încheiat. S-a încheiat ce? De abia începe. Se pun globuri la mega. Se dă drumul la lumini sau poate că s-a dat, dar eu nu ies din casă. Nu scot nasul decît pe balcon. Refuz să înghit ceaţa. Mă dau cu cremă anticelulitică (de care nu mai am) şi mă gîndesc “hai, că mîine vine vara!”. Şi mă gîndesc la Barcelona, la fuste scurte şi picioare fine date cu cremă.

Mai dau o dată cu zarul. Nu cred în coincidenţe. Cred în dorinţele fierbinţi cu ochii închişi şi cu pumnii strîşi. Cred în stele căzătoare. Cred în noi peste 3 ani. Peste 3. Carte – scenariu – film. Am promis la flacără de brichetă, la fum în piept, la vin sec. Lipscani. Iarnă. Şi frig. Nu cred în coincidenţe.

Într-adevăr, cel care rămîne suferă mai mult, dar cel care pleacă îşi cară bagajul peste tot. Aşa e construit omul, să nu poată să fugă mai repede decît umbrele.

Recomand cu dragă inimă:

Everything is illuminated (venită cu drag). O altfel de poveste despre evrei şi căutare. Cine l-a citit pe Safran Foer şi cine a ascultat Gogol Bordello o să ştie ce zic. Cine nu, să se uite pentru Frodo. Filmul este o mare valoare. O să primesc mulţumirile după ce-l vedeţi.

The duchess şi The edge of love, ambele cu Keira Knightley. Primul, 1174, stră stră stră buncica (sper) Dianei Spencer (Lady Di) şi viaţa acesteia. Al doilea, tradus la noi foarte prost – triunghiul – este un film biografic, dragoste şi dramă. Merită!