Confesiuni

De ce mă lupt?

De ce mă lupt să mă ridic în fiecare dimineață din pat…
Să câșting niște bani pe care îi irosesc rapid pe nevoi create
Să-mi dea societatea șuturi când are chef sau s-a trezit cu fața la pernă
Să ajung epuizată și să n-adorm?

De ce mă lupt să schimb mentalități…
Când la final cu toții suntem generația ignoranță
Și căutăm scuze și acuze cât să ne simțim mai puțin confuzi
Într-o lume care ne refuză din pântec?

De ce mă lupt cu mine să fiu mai bine?
Să rezolv ce-au pus alții în sinele meu
Să caut să iert și să iubesc că așa se face
Să nu renunț la tot și să mă duc în pustiu?

De ce mă lupt?

Nu știu. Mi se pare că m-am trezit aruncată pe un câmp de luptă, cu foarte puține arme și supraviețuitorul din mine a luat totul extra personal și a zis că nu se lasă. Nu știu de ce mă lupt, că ar putea fi totul mai ușor. Și nu știu de ce mă trezesc mereu în aceeași ipostază, când în sfârșit am crezut că am trecut de lecția aia. De ce cred în promisiunile altora, când ceva în mine zbiară că sunt ca toți ceilalți?

Nu sunt într-un loc bun.
Fraza asta sună mai bine în engleză. Spusă de o actriță de la Hollywood.

Nimeni nu e într-un loc bun.
Apare cinicul.

***

Și după ce mă potolesc și zac puțin îmi aduc aminte că totul este un proces. Că nu am cum să schimb în câteva luni ce-am învățat într-o viață. Că, deși îmi explic ușor rațional cum funcționează mecanismele umane, până ajunge informația la emoțional mă mai ard de câteva ori.

Nu e nimic greșit sau prost să fii rănit de cineva. Nu e ridicol. Că eu așa m-am simțit, ridicolă, că am picat din nou în plase emoționale. Dar nu e. Nu-mi găsesc eu scuze, nu mă pun eu victimă, doar îmi dau seama că nu știu tot, nu mă pot apăra de tot. 

Foto: Andrei Leonte

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.