De ce să nu o ceri în căsătorie de Valentine’s Day

Și spun asta din papucii unei femei care a experimentat o cerere în căsătorie. S-a întâmplat anul trecut, într-o miercuri. Mai exact 29 iulie. Zi în care m-am pornit de la job, am băut o bere-n Control cu Alin și apoi am mers la Cinema Union să vedem un film… nu l-am mai văzut pentru că s-a întâmplat asta:

Am zis ”da” și acum pregătesc petrecerea de căsătorie și fac board cu nuntă pe pinterest. 
Aleluia și amin, că am emoții deja.

Dar să revenim.

De ce să nu o ceri de Valentine’s Day, Dragobete, Crăciun, ziua ei, ziua mamei sale, ziua voastră de cuplu?
Simplu, de ce vrei să asociezi o zi deja importantă, pentru marketeri, pentru ea sau pentru Iisus și nu alegi o zi care să devină specială pentru că ai decis s-o inviți să-și petreacă restul vieții alături de tine?

Mai mult, dacă te refuză, va asocia ziua aia cu ziua în care i-a zis nu fostului.

Și mai mult, dacă nu va merge, deși zice da și faceți nuntă și poate chiar un copil sau doi, dar apoi se întâmplă să nu meargă, de ce ziua ei să fie confundată mereu cu ziua când i-a zis ”da” boului care i-a distruis viața?

N-o cere nici când împliniți 5 ani de relație pentru că se așteaptă. Și nici de ziua ei, pentru că nu e un cadou potrivit. I-ai altceva. O excursie într-un loc inedit, să zicem, Bruges, și cere-o acolo. Evită destinațiile pe care le știm cu toții că sunt locuri unde o ceri pe gagică-ta de nevastă. Evită și zilele în care lumea sărbătorește iubirea, pentru că sunt destul cupluri sub Turnul Eiffel acolo, nu mai bine aștepți puțin?

Plus că toate astea sunt un clișeu obosit. Și tu, ca toți oamenii de pe planetă, nu vrei să fii un clișeu, nu? Vrei să fii special, ca toți oamenii de pe planetă.
Cere-o pe 13 martie. Într-o duminică. Poate ai noroc să fie soare. Fă să fie ceva special, dar nu clișeu. Nu pune inelul într-o prăjitură, decât dacă știi Heimlich. Și nici în paharul de șampanie. Nu e igienic. Nu-l prinde de un trandafir. Ia și tu o frezie.

Știu că pare că fetele visează la calul alb și la apusul perfect pe o plajă exotică, iar în surdină se aud viori, deși nu vedem niciun violonist în imagine, dar mna, dar de fapt nu e așa. Cred că vor să știe că omul ăla a depus un oareșce efort pentru asta, dar că a fost original. Că aia a fost povestea lui, că s-a gândit la ea, că a însemnat ceva pentru el. În sensul că nu vrem să fim cerute cu un stil universal valabil, adică dacă schimbi fata, momentul e perfect valabil, cred că vrem să fim cerute într-un fel în care numai noi suntem. 

Mna, acum o să mă dau exemplu și o să mă laud, deși nu am avut nimic de-a face cu ideea lui Andrei, dar m-a cerut în cinemateca Union, unde a fost lansat filmul Love Bus (am avut un scurtmetraj în omnibus) și e un loc special pentru mine. Și m-a cerut într-o zi impară, pentru că îmi displac numerele pare. Și a adus acolo oamenii speciali care să-i ofere susținere emoțională. Și a purtat tricoul pe care l-a primit cadou de la mine de ziua lui… care are o însemnătate aparte pentru relația noastră, că despre asta a fost prima noastră discuție… deși inițial voia să fie îmbrăcat de gală, dar știa că o să apreciez mai mult tricoul. E tricoul oficial Nimic Nou, btw.

Și toate lucrurile astea au devenit o poveste mișto de spus mai departe, o poveste care să inspire bărbații și să topească inimile femeilor. Și nu mă satur să o spun…

So, sper că te-am convins să-ți tratezi viitoarea soție cu seriozitate și să organizezi ceva special ce merită povestit și răspovestit până se plictisesc nepoții.

Cu drag,
Evergreen