am tras un bilet. era necastigator. l-am aruncat in cosul plin de astfel de sperante. am aruncat in cosul acela si alte o mie de idei si sentimente. am aruncat si tot ce zidisem cu truda unui omulet pana atunci.
fluturelu’ a devenit o mica molie. o molie trista. si nu e oboseala, asta e mai mult de scut impotriva intrebarilor este doar saturatia.
m-am saturat sa aud certuri. sunt absolut satula sa ascult. oamenii, mai sunt putini din cei care stiu sa asculte, au dopuri de pluta in urechi si sunt setati sa dea din cap.
Azi am revazut o veche prietena. Nu am crezut ca imi este atat de prietena, dar este dulce ca un Danonino si calda ca o placinta “moldoveneasca”. Mi-este draga tare, ochii ei sunt tristi si chipul sau angelic ascunde o povara.
M-ai pacalit cand mi-ai zis ca ai sa-mi fii etern aproape. M-ai pacalit cand mi-ai jurat vesnica intelegere. Nu ai sa reusesti in veci sa-mi fii fidela, mie, doar mie…
Ah, ma dor toate si m-am saturat sa mi se spuna ca-s ipohondra, ca-s asa si pe dincolo, ca-s prea nervoasa (de parca ar fi cineva calm in jurul meu), ca-s…in fine, vreau sa am si eu ceva numai al meu…pe cineva
Vreau si eu o mana calda pe tampla-mi dreapta. Tampla ce zvagneste furioasa din cauza prostiilor. Vreau si eu o vorba buna, un cuvant frumos, un impuls de a merge mai departe. Vreau si eu imbratisare sincera si un sarut matern pe obrazul trist. Vreau sa mi se spuna bancuri. Vreau sa fiu si eu importanta, candva, in viata cuiva…
chiar imi doresc…
Ma apuc sa numar frunze…sa-mi treaca timpul…timpul meu se scurge
evergreen a mea se duce spre nevergreen…hai sa hulim in grup organizat si sa ne bucuram miseleste…ca se mai stinge un suflet…
Nici macar blogul asta nu-mi mai alina …nu-mi mai alina nimic
Asta e marea problema…
Lasa-ma!
No Comments