Secvente

De gri, de ianuarie

Evergreen blog

Lumea imi ofera spatiu sa ma acomdez cu ‘acasa’. Eu n-am nevoie de spatiu, am nevoie de cafele, de iesiri, de beri, de libertatea de a fi emo.

Cere si ti se va da. Eu tac.

Sunt intrebata des cum ma simt? Nu ma simt.

E ianuarie si pulseaza mai tare ca oricand organul tristetii. E la toata lumea, cu circuit deschis.

Nu-mi ajunge timpul. Nu ajung din urma timpul.

Ma uit la fetele oamenilor. Nu ma intereseaza nimic in mod deosebit, dar scap in alta lume. Oare ei cine sunt, de fapt? Tehnica supravietuirii.

Gena tristetii

E ceva in mine care-mi sopteste ca viata aia buna e in alta parte. E lupta mea cu mine insami. Sa imi sufoc nevoia asta de a fugi, de fiecare data cand devine putin mai greu. Incerc sa aplic tot ce discut la terapie. Dar scap si alunec si dau cu fundul de pamant si am pierderi de memorie si nu stiu cum sa revin pe linia de deasupra plutirii.

Gena autocriticii

Stiu despre mine ce nu pot. Ce nu am facut. Ce ar fi trebuit sa fac. Imi numar gandurile ramase pe colturi de hartie, cartile nescrise, filmele nefacute. Ma leg la cap si la maini si vars multe ganduri despre cum nu sunt buna. Nu sunt buna nici de iubit, nici de zambit. Ma las prada angoaselor. Am mai fost aici. Negrul asta nu ma mai sperie. Gust resemnarea. Sa vina pacea aia la care tanjim cu totii cand suntem goliti de forta de a lupta.

Gena supravietuirii

Si oricat ma las si ma las, exista in mine fatuca aia zvapaiata care a luptat. La nastere, sa nu moara in incubator. In copilarie sa nu cada din copac. In adolescenta sa nu renunte ca vine ceva mai bun. La maturitate… daca tot am ajuns pana aici.

E o  forta care e mai puternica decat orice gand, orice hormon ofticat, orice gand autodistructiv, orice remarca din exterior, orice esec. E o forta care nu-mi da voie sa ma duc departe, care pune un zid intre mine si orice intuneri. E a mea, e personala si vreau eu sa cred ca e speciala.

(Stiu, toti suntem praf de stele).

Nu am rezolutii de 2018. Cred ca e un curs firesc al descoperirii de sine si al gasirii unui echilibru launtric. Sa stiu ca daca se prabuseste lumea, eu raman in picioare. Nu am planuri mari, desi am liste si listute cu ce a ramas de facut din viata anterioara.

You Might Also Like

No Comments

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.