Pică frunzele de parcă toată vară au făcut o coregrafie ca să ne impresioneze. Cu ele simt că pică și timpul. Se așază pe umerii mei ca o plapumă plumburie. Mă scutur grăbită. Simt că-s împărțită în toate zările, în toți cei cărora le-am aparținut cândva. Sună epuizant, parcă plutesc.
Devin altcineva mai bun în fiecare zi. Sau măcar asta-mi propun.
Momentul în care voi cunoaște un om pe care să-l îndrăgesc vreau să fie unul special. Și vreau ca omul ăla să cunoască cea mai bună versiunea a mea și nu cea mai disperată. Citesc, mă dezvolt emoțional, disec trecutul, analizez. Am crescut. Mă uimește filmul pe care-l derulez și n-aș vrea să mai ajung niciodată în punctul ăla. Și n-aș vrea să mai întâlnesc persoane care pot scoate la iveală demonii.
Mă sperie relațiile din jur, mă sperie tristețea lor, certurile, durerile. Sunt bine în universul meu. Și binele ăsta e complet confortabil.
Am scris mult pe pagina de facebook. Micile statusuri au devenit rezumate la însemnări întregi. N-am avut nicio stare să scriu. Pentru că mă simt împrăștiată.
E momentul ăla când habar nu am, nu caut nimic, nu știu nimic și nu am niciun plan. Momentul când pică frunzele, începe noiembrie, se încheie un an, nu simt nevoia să mă pun la zis și să mă pocnesc peste ochi.
Sunt un om bun.
e o toamnă frumoasă.
cu bine,
evergreen
foto: Dan Oara (Site)
4 Comments
dan
1 November, 2013 at 11:09 amCum ramane cu latura dionisiaca? Are ea loc intr-un cadru asa predictibil? Sau se poate trai intr-un ritm mai lent, mai calculat, nu neaparat previzibil, ci unul care in felul asta te face sa te simti implinit?
Evergreen
1 November, 2013 at 12:17 pmLatura dionisiaca exista in mine. Probabil se va dezlantui la momentul potrivit. Deodata cu hedonista ce sta ascunsa. Un trai mai lent e binevenit, prea mult zbucium destabilizeaza… nu stiu care trai te face sa te simti mai implinit, fiecare om e configurat altfel. Am cunoscut oameni linistiti de-o viata si impliniti. Ah, e un subiect asa de lung si de discutat :) Ce inseamna a fi implinit? Si unde se incheie definitia asta, ce curprinde ea. Un om previzibil e un om care se apara, cred eu. Suntem etape in deconspirarea spiritului nostru.
dan
1 November, 2013 at 2:23 pmNice… Nu ma indoiam ca n-ar fi. Misto daca sunt ambele laturi. Cred ca n-ar putea fi altfel, ca sa poti sa le compari si sa le definesti. Ultima propozitie m-a dat pe spate.
Evergreen
1 November, 2013 at 3:09 pmAh, chiar suna bine :) Acum am observat. Da, amandoua sunt frumoase si au valoarea lor si se activeaza cand e necesar.