Am auzit des expresia: nu merg în locul cutare pentru că-mi amintește de el (sau ea, după caz, dar aici să zicem el). Hell, am și folosit-o de câteva ori, dar cu toate astea masochismul din sânge mă îndemna să merg. Și da, mă rugam în gând să-l zăresc, doar așa, să știu că e bine… sau mai bine zis că nu îi e bine, că moare pe picioare din cauza lipsei mele. I know, I’m a bitch!
Acum nu-s de acord cu expresia asta și nici cu atitudinea asta. Pentru că automat îți restrângi orizonturile. Cu cât ai mai multe relații cu atât se împuținează spațiile de petrecut vremea, pentru că-s încărcate de prezența cuiva. Și mi se pare de-a dreptul aberant. Și nu e vorba de prezența aceea, ci de a accepta că da, cândva veneai să bei o cană de cafea ținându-l de mână, iar acum vii singură. E bine, în oricare dintre cazuri. Nu te mai văita inutil.
Anette îmi zice zâmbind: oricum o să suferi, ceea ce nu mă deprimă, ci mă determină să mă avânt și mai tare. Dacă e oricum, măcar să fie cum vreau eu o vreme.
Deci oameni buni, nu mai evitați anumite locuri doar pentru că vă amintesc de cineva… Ce dracu? Nu despre asta e vorba și locurile alea n-au nicio vină. Deci luați-vă inima-n dinți și go for it! O să fie mai greu prima dată când o să vă amintiți că acolo nu știu ce a zis și la masa respectivă v-a promis că nu pleacă niciodată bla bla bla. Cu toții promitem, nu e vina nimănui că nu pot fi îndeplinite – situațiile se schimbă, sentimentele mor. Fără ranchiună și fără doruri, dar merge un mic tremurat de genunchi.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bJQAYYZ8A4g]
Sunt în perioada optimistă. Stop. Hate my Blackberry. Stop. Am senzația că lumea stă umilă aproape de degetul meu mic de la piciorul stâng. Stop. O să am grijă să n-o strivesc. Stop. Am mai zis că-s în perioada optimistă, nu? Stop. Acum e momentul să vă bucurați de Evergreen. Stop. Oferă gratis energie, hohote de râs, îmbrățișări și umor nițel ironic, nițel macabru, dar de calitatea întâi! Stoooooop.
*** Need a fav – îmi doresc să asist la o autopsie. Știe careva vreun medic?
HugsLovePeace
>.<
8 Comments
Elza
13 April, 2011 at 6:18 amdaca vrei atat de mult, autopsie sa fie ;))
Evergreen
13 April, 2011 at 5:13 amDara – Hugs! Stiu ca nu e placut, am fost pe acolo… dar nu am intrat in sala aceea, in schimb am vazut o doamna doctor care se ocupa de autopsii si m-a marcat seninatatea ei. Stiu, e doar un job.
Darael
12 April, 2011 at 6:06 pmEu vreau portia de hugs ;) !
Pentru autopsie e simplu: iei un halat, o masca din tifon (nu hartie) de pus pe nas si gura si rogi pe cineva de la morga unui spital sa te lase sa vezi.
Atentionare: miroase ! Nu e ceva foarte placut. Dar daca vrei si vrei, e cel mai simplu mod.
Evergreen
12 April, 2011 at 5:15 pmtuvia – m-am uitat la doctor G si la tot felul de reality-uri din astea. sper sa am curaj
ben – nu e asa big deal
Chocolate – love placebo
Ionouka – eh, d’alea mele… nu stiu daca o sa aflu ceva nou, dar cu siguranta experienta ma ajuta in niste teorii d’ale mele despre existenta si despre trup, eh. Te pup!!!
tuvia
12 April, 2011 at 2:00 pmbai cred ca posa te duci la facultatea de medicina, stiu ca mai fac studentii practica prin anu I….daca nu, uita’te pe discovery la doctor G, sa’ti faci curaj :) brr.
ben ungar martin
12 April, 2011 at 11:26 amIoai!
Aia cu autopsia mi-o bagat capsuna’n gura!
Unde esti tu Ciomu Doamne…(nu-i chiar autopsie, dar cat sa zambesti nitel, merge!
Chocolate Queen ♥
12 April, 2011 at 10:37 amMelodia :love:
ionouka
12 April, 2011 at 9:30 amAh, de ce asta cu autopsia? Ce crezi c-o sa afli nou?