depresivii de toamnă

Nu suport depresivii de toamnă!

Depresivii, în mod general, îmi plac că doar am făcut şi eu parte din elită, dar ăştia de anotimp mă enervează la culme. Îmi plac mai mult cei de vară. Sunt mult mai interesanţi.

Cum vine toamna cum îi auzi că-s trişti şi că vai, aoleu şi tot aşa. Ce pana mea? E timpul tău şi-l ratezi d’aiurea plîngîndu-te. Nu zice nimeni să nu fii indispus o perioadă, dar ce-i mult strică. E de tot căcatul să fii deprimat pen’că nu se merită. Pe cuvînt. Io iau vitamine cînd simt că mă ia starea de negru şi îmi revin numaidecît. Atît de tare că rîd ca tuta pe stradă.

Off topic: hihi. Azi m-am pricopsit cu un fond de ten nou (MaxFactor) şi mi-au dat şi cadou. Am mai căpătat pijamale mov, mănuşi fără degete şi nişte pierce-uri pentru nas. Mno, numai bine! Mă gîndesc în fiecare minut la Viena.

Revenind subiectul ales. Aveam mai multe de zis, dar mă jur că am uitat cu totul. A! Nu suport să stai să-ţi plîngi de milă cu poze triste pe la mess şi statusuri din alea de-mi vine să vărs. Poze triste, capul plecat în pămînt, bocete.

Nu mai am. Că diseară merg la party şi sunt prea entuziasmată.