Despre 3 ore de somn, 10 ore prin țară, 3 ședințe și 3 pahare de vodkă

și iată-mă pe mine semi-emoțională cu dor de pupat. de pupat din ăla cu ardoare. de dor de venit acasă la omul care te iubește pur și simplu. să-l ții în brațe. să-i povestești pățaniile. să mângâi pisica și să dormi dus.

și asta după ce am afirmat aproape vehementă că mi-e al naibii de frică să mă îndrăgostesc pentru că toată istoria mea amoroasă dovedește că eșuez ca un soldat brav pe frontul amorului.

dar să lăsăm deoparte etichetele.

trăiesc o perioadă plină. și mi-e dragă tare.

și-o spun oamenilor dragi din jurul meu cu care-mi împart existența. și nu resimt o lipsă. doar că în seara asta, lovită-n freză de epuizare, mi-am imaginat că mi-ar fi mai bine cuibărită-n brațele cuiva.

dar realitatea mă izbește crunt și realizez că-s doar proiecții. că oricum acest ping-pong al dorințelor nu mă va face niciodată să realizez ce am, de fapt. însă, am alte calități.

iubesc munca. iubesc nopțile nedormite. cearcănele. iubesc lipsa vieții sociale și faptul că orele petrecute cu ai mei au o altă valoare.

ai dispărut complet din viața-mi. te pregătești să trăiești perfectul. îți scriu degeaba. zâmbesc pentru că te cunosc. și-ți visez doar binele.

noiembrie îmbină armonios culori care-mi ating sufletul. zburăm pe șosea. se derulează pe retina-mi imagini de poveste. păduri care se pregătesc să moară. senine. asfalt umed de ploi de noiembrie. ceață spumoasă care învășuie crestele munților. nu ne oprim.

aștept să mă îmbrățișeze timpul într-un ritm lent, atipic nouă.

și probabil aștept să îmbrățișez un suflet la fel de cald ca al meu…

sunteți pupați!

 

foto