Secvente

Despre acest limbo emotional

Neluptatorii

muzica

E (iar) ianuarie. Aproape februarie. Am inceput 2023 spunand ca asta e anul meu! Si asa sper sa fie, doar ca incepe mai greu. Nu stiu cati suntem in acest limbo emotional si daca putem face ceva sa iesim din asta, dar am decis sa nu ma mai asez de-a curmezisul. Am acceptat ca nu pot mai mult. Si refuz sa mai trag de mine sa ofer 100% cand eu mai am 2% la viata.

Nu ma astept sa fiu inteleasa. Si nici acceptata. De ceilalti.

Imi doresc de la mine sa dau volumul la minim, sa nu ma mai critic si sa astept sa treaca starea asta de plutire. Nu mai vreau vitamine, terapie, povestit, vin, dansat pe mese. Vreau sa dorm, vrea sa pot sa merg in ritmul meu, vreau sa am liniste in interior si timp sa ma uit la frunze. Vreau sa admir muntii. Si sa nu ma tem ca am stat prea mult.

Si sa respir pana la capat.

Sunt peste tot si in nimic. Strang bucatele si franturi si functionez pe o singura directie. Ma intreaba dragii cum sunt? Supravietuiesc. Asta e statusul existentei mele. Sunt mai bine ca in decembrie, dar nu neaparat mai vie.

Incerc sa ma culeg zilnic, sa fiu prezenta pentru copil. E un efort urias, dar mi-am asumat copilul asta la bine, dar mai ales la greu. Si incerc sa gasesc lucruri mici care-mi aduc bucurie. Sa vad un film, sa citesc o carte semi-siropoasa, sa ma tin de mana cu Leonte.

Lucruri care ma ajuta sa ies din mintea mea. Unde sunt blocata de o buna bucata de vreme.

Mi-e dor de un ceva pe care nu pot sa-l definesc. Nu stiu daca e lejeritatea unei zile fara griji, ametita pe o plaja sau de un moment anume din ce a(m) fost. Nu stiu daca mi-e dor de cineva anume, de o senzatie, de un gand. Se presupune ca asta e cea mai dificila perioada din viata unui om. Varsta asta. Sincer, sa ne mai calmam cu viata asta tumultoasa! Ca vreau sa apuc 83 de ani, sanatoasa la cap si trup, ca sa citesc ce nu am apucat in tineretile astea perturbate emotional si nu numai.

Ce a fost

2022 este anul care mi-a luat doi oameni misto. nu stiu daca au fost vreodata ai mei, dar eu asa am crezut. mi s-a atras atentia din stanga si din dreapta ca traiesc intr-o iluzie. am refuzat sa accept ca asa e. cine ma mai duce pe mine de nas la aproape 38 de ani?

ha ha ha

nici nu stiu daca sunt furioasa, resemnata sau golul asta e din alta parte. cert e ca invat sa fiu eu, dar in alte circumstante.

Ce va veni

o sa ma descurc.
am fost mereu ‘descurcareata’.

Cu bine,

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply
    Instapress
    24 April, 2023 at 2:21 pm

    Muzica este importanta pentru mine, asta e cea mai buna metoda prin care imi exprim sentimentele. Chiar daca ii cunosc doar versurile si melodiile, acestea imi ofera acea placere pe care o caut. De fapt, cred ca muzica poate fi o forma de terapie pentru cei care traverseaza perioade dificile. Imi place sa ascult aceeasi melodie de mai multe ori pentru a putea intelege exact ce transmite artistul. Incantarea mea pentru muzica ma ajuta sa uit de necazuri si sa ma bucur de orice moment.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.