Despre anxietatea cu care ne naștem. În gif-uri

După ce plutim într-o derivă (sper că plăcută) ajungem într-o lume concretă. O lume care cere foarte multe de la noi. Și căreia încercăm să-i facem față cu resursele pe care le avem. Dar și cu fricile pe care le adunăm.

N-a zis nimeni c-o să fie ușor.

10. Uneori, înainte să adorm, mă gândesc că sunt foarte mică. Mică de tot într-o galaxie enormă. Și simt că mi se oprește respirația.
Apoi mă gândesc că sunt o galaxie de vise, speranțe și amintiri.

9. Mi-e frică de faptul că nu-mi trăiesc viața. Că la final o să închei dezamăgită de mine.
Am ajuns la un consens cu moartea.

8. Mi-e frică de schimbări și de iluzia că ”va fi mai bine”
Sunt un om curios, dar atașat de zona de confort. Orice schimbare presupune să ies din zona mea ”safe” și să merg într-o zonă necunoscută. Pe care s-o transform din nou în normal. Și schimbările aduc cu sine modificări în ce am construit până atunci.

7. Mi-e frică de singurătate
Dar nu că s-ar sfârși omenirea și aș rămâne eu, ci că aș fi un om așa insuportabil încât nimeni nu vrea să fie cu mine.

6. Mi-e frică de inerție. Obișnuință. Comoditate. Confort.
Ajung într-un punct când nu-mi mai pasă. Când funcționez din inerție. Când se învârt rotițele în gol. Când simt că am ajuns la limită și că se poate sfârși totul.

5. Mi-e frică de propriile gânduri și de lucrurile pe care nu le văd.
Tot ce inventează mintea mea.

4. Mi-e frică de ratare
Că nu o să reușesc să fac nimic care să conteze. Că nu sunt suficient de bună. Că nu sunt suficient de inteligentă. Că trec prin toate și bifez, fără să însemne ceva.

3. Mi-e frică de propriile îndoieli. De demoni. De anxietate. De panică.
Când pun stăpânire pe mine, devine o stare de fapt. Și e o bătălie cruntă în interior. Să nu rămân captivă în stările astea.
Cred că cele mai nasoale bătălii sunt alea personale. Interioare. Că ești pe ambele fronturi.

2. Mi-e frică de opțiuni
Am senzația că pot face multe lucruri, că sunt o mulțime de resurse și oportunități și că nu fac nimic. Și că dacă decid ceva, atunci cu siguranță pierd altceva. Care ar fi putut fi ”the right way”

1. Mi-e frică de bătrânețe
Timpul pare o ființă care mă pândește la cotitură. Dar cu răbdare. Și o să treacă și o să ajung bătrână și neputincioasă. Și fricoasă.

 

Mi se pare că judecăm foarte rapid oamenii din jur. Fie că e profilul de facebook, fie că e colegul de birou. E ușor să punem etichete, conform cu standardele strânse de-a lungul vieții. Dar nu e ușor să trăiești. Chiar cred că ar trebui să primim un premiu că am supraviețuit încă o etapă. Așa, din când în când. Ne luptăm zilnic. Cu fricile noastre, cu ale celorlalți. Și ne zbatem zilnic să ne depășim condiția, să fim cine ne-am imaginat că o să fim…

La finalul zilei suntem epuizați.

 

Gifs: https://www.tumblr.com
Fotografie: George Drăgoi Photography