Confesiuni

Despre bătăliile pierdute

“One of the hardest battles we fight is between what we know and what we feel.” —Unknown

Nu prea am știut în viață când să renunț sau cum să las să se stingă de la sine, în ciuda faptului că știam exact unde duce sau realitatea lucrurilor întâmplate. Și la mine au fost mereu bătălii crunte lcu strigături între ce îmi dicta rațiunea și ce-mi spunea partea emoțională. Cumva astea două sunt ca doi oameni diferiți care se chinuie să conviețuiască.

batalie

Știu că starea de acum se va stinge odată cu trecerea timpului. Mai știu că fiecare stare de genul ăsta pune un văl de dezamăgiri peste un entuziasm uneori inutil. Știu că mă mint frecvent și am tentative de a intra în pielea unor diverse personaje, ca mai apoi să mă trădez cu cine sunt de fapt.

E un soi de imaturitate și de lipsă de configurație a caracterului. Mereu prinsă între mii de opinii, mereu curioasă de viețile celorlalți. Mereu captivă-n imaginație.

Întâlnirea cu realitatea e ca o întâlnire eșuată de doișpe noaptea.

Alin îmi spune să las deoparte așteptările și să mă bucur. Alin îmi spune multe, dar aud rar.

Am senzația că am mai pierdut o bătălie. Nu cu mine, dar cu Universul. Am zis că-s suficient de experimentată cât să-l fentez. N-am reușit. Din încăpățânarea mea de a întinde toate corzile. Uneori simt că trece timpul, obosesc, scade intensitatea de a simți și nu o să mă aleg cu nimic. N-am să fiu nici mai bogată, nici mai faimoasă, nici cu casă pe pământ și bărbat de ținut de mână. N-am să fiu deloc.

Alteori am sezanția că o să mut munții. Că o să cuceresc mările. Că o să învăț să zbor de una singură.

Și tot așa. Oscilez între gânduri și emoții. Ba sunt bine și stabilă pe două picioare, ba aș vrea un sprijin.

Oare unde e capătul lumii?

Foto

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    infuzie.
    3 September, 2014 at 5:14 pm

    Din punctul meu de vedere nu există capăt. Așa cum nici anotimpurile nu au un sfârșit, ci sunt într-o mișcare perpetuă, așa suntem și noi. Cât despre stările în degrade, cu toții trecem prin ele. Le alimentăm, le gonim, iar le chemăm, până ne dăm seama că nu ne ajută. Stay strong, Evergreen!All you need to do is this:
    ” Y no conozco otra manera de vivir /No voy a ser más complicado que una flor “.

  • Reply
    V.
    28 August, 2014 at 2:30 am

    Cand am spus “noi”, ma includeam si pe mine. Daca as fi avut solutii si-as fi stiut sa invat ceva din invartitul in cerc, m-as fi vindecat de mult, as fi scris o carte despre asta, ar fi devenit best-seller si v-as fi vindecat pe toti, iar eu m-as fi imbogatit si-as fi trait o poveste lenesa pe o insula cu apa albastra de ocean sorbind vreun apus portocaliu cu fericirea ca am lasa in spate o lume de fericiti.

    • Reply
      anonim
      31 August, 2014 at 9:59 pm

      Poate ca asta este … nu trebuie sa lasi pe cineva in spatele tau … Da.

  • Reply
    V.
    27 August, 2014 at 8:10 am

    D-apoi lumea e rotunda. Si noi ne invartim ca prostii in cerc si rareori invatam ceva din asta.

    • Reply
      anonim
      27 August, 2014 at 8:18 pm

      Cupleaz-te cu Alin ala . Iubiti-va . Face-ti un copil . Ai bani ? Esti bogata ? Esti tanara si frumoasa? Plimba-te , distreaza-te. Bucurate de libertate. Gasete pe cineva cu care sa faci toate astea. Ti-as dori asta pt totdeauna.

      Eu unul sunt un mercenar prost, sarac, pervers, nsparliu, dar de fapt adevarul este ca nu sunt de fapt (doar)asa ci sunt doar satul/obosit sa ma sacrific la infinit pentru lucruri care nu au chip si nume . Eu daca asa vea multi bani, sanatate , libertate , tinerete si o casa spatioasa , sursa de venit posibil infinita , stii ce as face ?
      As sta degeba ? As citi , m-as plimba , as face ochi dulci fetelor pe strada , as freca frunza la caini , te-as invita pe tine in oras (dar aicea as pune niste conditii :D -sa te cunosc mai intai , sa nu fii vreo nasparlie(grasana, batrana, dizarmonioasa, ranchiunaosa, baietoiasa, barbata , etc) , nu ca eu as fi Fat Frumos sau Greuceanu,…, dar totusi sunt, sunt frumos si “fascinant” pt cine ma pricepe as in felu meu asta) .Nici macar asta nu as face , pt ca ma plictisesc repede. As bea , as manca , as veseli cu famila, prietenii , m-as desfata. As studia diverse domenii. Sunt destule lucruri interesante si bune ce pot fi facute in aceasta lume minunata. :) Nu stiu.

      As reitera povestea lu “muieți-s posmagii?” in diverse variante moderne.

      In cazul meu toate astea nu sunt momentan posibile. Eh . Asta e . Probabil exista ceva mai mult decat ce percepem noi, si mai mult decat ceea ce percep altii depre noi care privesc din turnurile lor mai inalte, razand . Probabil ca si de ei rade cineva . Eu nu rad , si nu imi place sa rad de nimeni. Nu mi-a placut niciodata. Nu pot. Si nu vreau.

      Pt V : Daca tot esti atat de experimentat(a) cu privire la la lumea asta rotunda ca o roata. Nu vrei tu sa invarti la manivela singur(a) . Sa producem ceva , o energie sau ceva . O sursa infinta de bunastare. Si noi toti “astialanti”, tristii, ratatii, stricatii, defectii, repetentii la viata, darmatii, inutillii si ciudatii, bolnavii,prostii,idiotii, vinovatii fara vina (in afara de cei agresivi bineinteles) putem sa stam degeba si sa exploram frumusetea si frumusetile lumii. Tu ne oferi tot ce avem nevoie si am putea sa stam si sa ne tragem si noi sufletul . Si in schimb o sa-ti cantam o poezie ,ceva , vreun cantecel de lauda si intelepciune. Ce sa zic mai mult , ce zici , facem targu asta ? (Nu stiu daca este tehnic posibil, din pacate) . :( :( :( ………..:(

      Si daca tot ai zis ca nu invatam nimic din asta , ajuta-ne tu, mediteza-ne , suporta-ne cumva. Asa , ceva , ca pentru “the rest of us “. Din dragoste . Si delicat . Cu grija. Da-ne un “Idiot’s guide”. Eu unul sunt atat de idiot(sau poate obosit) incat as fi fericit sa mi se ofere “mura in gura” totul(tot ce este bun). Vezi, nici macar nu -mi (mai) e rusine sa recunosc.

  • Reply
    Marin
    26 August, 2014 at 6:41 pm

    Hola!
    Nu prea ştiu cum am făcut, însă în marea majoritate a timpului am împăcat pe ce ştiu cu ce simt :) Cred că de fiecare dată când pierdem bătălii, ceva din noi se pierde cu ele. Sper ca tot ceea ce pierdem să ne ajute să ne eliberăm de ce ne ţine în loc :)
    Ce e la căpătul lumii? O mână întinsă care ne aşteaptă, o îmbrăţişare, un zâmbet, răspunsuri, nimic. Nu ştiu…are lumea asta un capăt?
    Cunosc şi eu oscilarea de care ne scrii :)

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.