Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Despre bunăvoinţa oamenilor

Există anumiţi oameni atât de binevoitori şi plini de sfaturi încât ştiu mai bine ca posesorul vieţii cum trebuie aceasta trăită. Oamenii ăştia te sufocă cu atâta bunătate că-ţi vine să-i loveşti cu o bâtă peste dantură. Ei nu vor să înţeleagă, neam, că tu ştii/simţi mai bine ca oricine implicat în cerc.

Eu nu pot cu oamenii ăştia şi mă isterizez şi urlu. Aşteaptă argumentele alegerilor mele de parcă sunt la judecata de apoi şi trebuie musai să-mi zic motivaţiile. Atunci îmi pierd cumpătul şi pierd toate raţiunile. Evit să-mi mai susţin principii pentru că înaintea binevoitorului înţeleg că oamenii sunt diferiţi şi aleg după bunul plac. Conceptul de turmă mă face să-mi scrâşnesc dinţii. Pumnul pe gât m-a enervat groaznic ca şi presiunea celor din jur de a alege.

Şi dacă nu vreau?

Pardon, am uitat! Sunt laşi cei care nu aleg pentru că le permit vieţii sau destinului să ia decizii în locul lor. Parcă aşa era teoria, nu? Te trăieşte viaţa pe tine, pare-mi-se.

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    scorpio72
    8 October, 2010 at 5:49 am

    auci..

  • Reply
    Bianca
    7 October, 2010 at 9:19 am

    În general “sfătuitorii” sunt de câteva feluri, dar din păcate foarte rari sunt cei care sunt bine intentionati.
    Cei mai mulți se cred “mari deștepți”, după mine cel ce îți vrea binele îți va da sfaturi obiective și nu se va smiorcăi pe lângă tine cu afirmații general valabile spuse doar de dragul de a fi spuse, care te fac să te vezi mai aiurea ca niciodată.

    Acuma e drept că fiecare ia ce vrea din aceste sfaturi, sau nu ia nimic și îi lasă pe aia “falși” să-și bată gura de pomana, într-un final li se va răci și vor renunța :))

  • Reply
    Evergreen
    7 October, 2010 at 8:52 am

    Unna – prea multă, da…

    Marcel – sunt de acord că se împart în buni şi răi. Pe cei răi încerc să-i ignor din start… nu-mi iese. Cert e că au aceleaşi metode şi nu-mi plac. Pun în balanţă alegerile mele şi cine sunt eu acum, nu scopurile altora şi greşelile mele. Înţeleg unde baţi, stai fără grijă… dar nu mă mai interesează scopurile pentru că am renunţat să mai cred în oameni.

  • Reply
    Marcel
    7 October, 2010 at 7:48 am

    PS – gugurau = Marcel

  • Reply
    gugurau
    7 October, 2010 at 7:44 am

    In principiu ai dreptate, dar… exagerezi.
    Nu trebuie să uiţi că fiecare lucru major este făcut din detalii.
    Intrebare:
    Ai pus în balanţă lucrurile bune şi greşelile tale ?
    În ce parte se înclină balanţa ?

    “Sfătuitorii” aşa cum îi numeşti tu, pot fi bine sau rău intenţionaţi, fiecare dintre ei urmăresc un scop.
    Tu nu trebuie să ocoleşti aceşti oameni, trebuie doar să înţelegi ţelul lor, unde vor să ajungă.

    Pricepi unde bat ?
    Baftă !

  • Reply
    Unna
    7 October, 2010 at 7:27 am

    prea multa bunavointa oboseste!

  • Reply
    Despre bunăvoinţa oamenilor - Ziarul toateBlogurile.ro
    7 October, 2010 at 7:18 am

    […] Despre bunăvoinţa oamenilor Thu Oct 07, 2010 10:00 am Există anumiţi oameni atât de binevoitori şi plini de sfaturi încât ştiu mai bine ca posesorul vieţii cum trebuie aceasta trăită. Oamenii ăştia te sufocă cu atâta bunătate că-ţi vine să-i loveşti cu o bâtă peste dantură. Ei nu vor să înţeleagă, neam, că tu ştii/simţi mai bine ca oricine implicat în cerc. Eu nu […] […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.