Despre cine suntem, altcineva decât ne spun ceilalți să fim

Când mă uit la un om nu mă gândesc la câți oameni a futut sau câți a rănit. Nu mă gândesc că a mințit sau că a făcut rău voit.
Când vorbesc cu un om nu mă gândesc dacă își mănâncă mucii, dacă trage bășini când e cu gagică-sa sau dacă folosește prezervative fosforescente.
Când mă împrietenesc cu un om, nu aud cuvintele nașpa despre el și merg înainte, nu-l etichetez, nu-l așez în vreo linie, caut doar să fiu cu el.

Când mă îndrăgostesc de un om, nu-mi pasă de trecutul lui, de numărul de oameni care i-au atins trupul, de apartenența politică, de numărul plombelor, de câte perechi de blugi are-n dulap sau de ce spun alții că e.

Ieri am sunat pe cineva. Și m-am prezentat, Rox, Rox, fosta prietenă a lui X. Și pe moment n-am realizat, dar apoi m-a enervat asta. Că nu-s Rox Andrei, ci sunt eu, Rox, fosta lui cutărescu sau prietenă cu cutărescu sau studentă la regie sau ne-am cunoscut nu știu unde. Eu sunt Rox și mă scot din pepeni oamenii care mă asociază sau care nu-mi rețin numele.

Suntem etichetați de oamenii din jur prin prisma unor situații. Oamenii sunt intoleranți cu alții și se scuză prea ușor pe ei. Mergem cu dita’ mărcile deasupra capului, alese de alții și date mai departe. Tot ce spun alții despre noi ne influențează, fie că suntem de acord sau nu.

Ideea e să fim liberi. Să încetăm să mai spunem lucruri despre alții înainte să ne verificăm teoriile și să nu-i mai lăsăm pe alții să ne definească pe noi. De aia suntem haos.

Caut un loc populat cu ființe care nu se uită mai departe de ființa lor.

E dimineața devreme și am adormit târziu. Caut să-mi țin în frâu starea de agitație. Zboară pescărușii. Țin în cioc timpul. Trece vara, se grăbește ca nebuna. Tânjesc la plajă. Visez cum călătoresc. Vreau un an în care doar să călătoresc.

Eu sunt Rox. A nimănui. Și refuz să fiu etichetată în vreun fel. Dacă cineva-mi spune cumva anume este rugat să vină să mă întrebe dacă mi se potrivește sau nu.

Foto 
hugslovepeace