Despre cum apare omul perfect si nu poti sa-l iubesti

(fara diacritice ca s-a suparat calculatoru’)

 

Esti intr-o relatie si totul e frumos. Cu momente din alea rupte din povesti si din celelalte ca-n visele rele. Ma rog, ca-n viata, ca nu putem sa fim tra la la constant. Si relatia se termina, ca deh, nepotrivire de caracter. Am mai auzit povestea. Si cand se termina zici ca e bine, dupa care te apuca dracii, dupa care iesi in club, bei si vrei sa agati s-o arzi libertin. Ma rog, altii se combina rapid si au relatia-carja, pregatitoare pentru cealalta serioasa. Different topic.

Bon. Se termina relatia si zici ca nu mai vrei alta niciodata, nici in ruptul capului. Never eva’. Nu mai vrei sa iubesti, sa te atasezi, sa fii cu cineva. Uite-asa ca nu mai vrei sa suferi. Mai trece niste timp, te mai calmezi putin si zici ca vrei iubire si relatie, dar in alti termeni. So, trasezi o lista in care bifezi toate lucrurile pe care ti le doresti de la urmatorul om care apare in viata ta.

Si o porti cu tine si te gandesti la ea. Si ce bine-ar fi. Si tra la la.

Pana vine ziua in care apare acel cineva, insumeaza toate pretentiile tale, ba chiar le si depaseste, te vrea pentru totdeauna, e dispus sa-ti puna totul la picioare… ati inteles cam cum sta treaba, dar tu nu poti sa-l iubesti. Ca deh, pe lista dorintelor tale, ai uitat sa mentionezi acest mic amanunt.

Si, desi esti constient ca ti se intampla ceva ca-n the secret si ca e tot ce ti-ai dorit si ca ar putea fi bine, cordul tau nu zvacneste. Nu ai, nu poti, nu ai cum. Si te chinui, te simtit vinovat, te dai cu capul de pereti ca poate vine iubirea-n creier, dar nimic. Simti ceva, te incalzeste pe alocuri, dar nu te face sa fierbi.  Nu e vina lui, nu e vina ta, e ceva mai presus care se amuza de tot.

Daca ma intrebi ce vreau de la barbatul de langa mine as putea sa-ti insir un milion de lucruri. Am tipologii aparte de care-s atrasa, ma uit la un anumit tip de oameni (cu care de obicei nu ma potrivesc absolut deloc), imi doresc sa fie intr-un anume fel, dar nu am o lista. Ca am mai facut asta si l-am gasit sau cel putin asa am crezut si n-a fost sa fie si e dezamagitor.

Si eu am fost omul perfect pentru alt om si nu m-a iubit. E oribila senzatia. Si am fost iubita de oameni perfecti. E oribila si asta, dar parca mai putin. Si tot asa. Suntem niste suflete care cauta sa se agate de altele.

Deci orice ne-am dori, oricate liste am intocmi si vizualizari am face, tot uitam ceva. Nu e funny? Cat imi place acest cinism al vietii.

Nu stiu care-i sensul tuturor chestiilor. Sa iubesti pe cineva care nu poate sa te iubeasca. Habar n-am ce inveti din asta, cum sa nu iti pui streangul de gat? Nu toate au o logica sau n-o vad eu. Dar toate esecurile astea pot fi transformate in ceva fain, ca treaba cu drumul e mai interesant decat destinatia, functioneaza, chiar bine.

Mi-am facut astrograma. Si am aflat o groaza de chestii pe care nu stiu de unde sa le apuc. Am inceput cu insomnie. Dar e de bine, ca ma descos si ies la suprafata furii ingropate din ego. Nu-i bai, le fac fata. Am tot ce-mi trebuie sa descopar, intrebarile le formulez prost.

Altfel, vine ea si iubirea, dar intre timp sa ma mai bucur de viata.

 

 Foto