Despre cum nu ne putem cununia religios vinerea

Andrei și cu mine ne vom căsători, adică vom da o petrecere de căsătorie, într-o vineri în luna iulie. Am plătit avans pentru locul unde se va desfășura evenimentul, am făcut lista cu invitați (nu i-am anunțat, dar urmează) și am început să ne organizăm cu pas de furnică. Unul dintre pași a fost să discut cu preotul recomandat…

Andrei și cu mine nu suntem oameni religioși, deși când eram mică mergeam la biserică, până m-am copt la minte și mi-am dat seama că oamenii nu sunt pe treaba rol și o să am eu religia mea bazată pe bun simț, iubire, iertare și alte valori umane fundamentale în care cred.

Deci mă consider spirituală, dar nu există căsătorie spirituală, ci numai religioasă.
Andrei nu vrea de niciun fel, nici măcar cununie din aia civilă că pare circ la noi (știți că vine unul cu acordeonul și nu pleacă, se fac poze și se vând cu 150 de lei fără să fie întrebați miri etc), dar o face pentru mine, iar eu pentru mama.

Dar se pare că nu se poate pentru că vinerea e post și pesemne Dumnezeu se supără dacă nu aleg să mă mărit conform cu niște orânduieli prestabilite. Uau. Am vorbit cu preotul care m-a și certat cumva că eu aleg ziua în care mă mărit, așa de capul meu? Și ce e așa important 29 iulie ăsta? E ziua în care ne-am ”logodit”, zic eu. Iar el zice să schimbăm data, că nu se poate așa ceva. Uau. Nu mai spun că am dat avans 1500Euro și că nunta o facem pe banii noștri și nu vrem să fie cu dar, ci oamenii să vină din drag pentru noi și nu e o nuntă, e un party într-o pădure cu bufet suedez și un DJ și alcool și baie în piscină. Și dacă vrem sâmbăta, probabil ne costă dublu și mai presus de asta, chiar avem dreptul și libertatea să alegem orice zi vrem noi.

Mă rog.

După care Andrei dă google să vedem dacă găsim un preot să ne cunune vinerea pentru că e important gestul, faptul că doi oameni se iubesc și vor să spună asta și lumii ăleia nevăzute… și poate prin asta se pot bucura și oamenii care nu sunt prezenți fizic, ci doar ne-au fost parte din vieți, cum ar fi tata… Mă rog, pentru mine asta înseamnă. Coroanele pe cap și chestiile alea învechite citite dintr-o carte de către un om, care pentru că a făcut o școală poate să comunice direct cu Dumnezeu, mi se par ridicole, dar am zis că le fac, că așa e firesc și se bucură mama și nu există altfel la noi.

Revenind la google. Conform cu internetul există și genul ăsta de preoți. Mi-ar plăcea să cred că-s deschiși în fața schimbărilor, că pun preț pe iubire și pe ce înseamnă o căsătorie între doi oameni și nu pe bani. O tipă scria că există, dar că ea nu ar vrea să facă vinerea, că e post și nu și-ar începe ziua în păcat. Dar eu vin și vă întreb, voi cunoașteți vreun cuplu care s-a căsătorit și mirii au fost virgini până în noaptea nunții?

Acestea fiind spunse, am 30 de ani, am decis și eu să mă așez la ”casa mea”, m-am apucat să caut chiar rochie de mireasă, am vorbit chiar cu cineva să mă ”ducă” la altar, dar e imposibil, pentru că  pică vinerea și vinerea nu se fac nunți și eu nu am verificat calendarul sau cu un preot înainte.

Partea bună e că se mută bugetul de la preot, la alcool.
*și s-ar putea să facem cununia aia civilă în UK, să scăpăm de stres și de circ*

Uepa!