Confesiuni

Despre cum nu rămâi prieten după ce se termină relația

Pentru mine a nu rămâne prietenă cu un fost iubit era cea mai mare pedeapsă. Nu puteam să concep că omul cu care ai petrecut atâta timp, cu care te-ai legat și de care te-ai dezlegat, dispare pur și simplu. Merge mai departe-n viață. Eram de acord cu spațiul și timpul de după despărțire, dar apoi militam pentru reîmprietenire. Și plus de asta, mi se părea inacceptabil la un anumit nivel, ca viața să continue în forma asta nouă.

Nu înțelegeam de ce mă resping oamenii. De ce nu mă mai vor în prejma lor. De parcă aveam ciumă. Nu înțelegeam cu ce am greșit așa grav de mă părăsesc ca om. Înțelegeam că plecau în calitate de iubiți, dar voiam să rămână în calitate de oameni.

Cu timpul am înțeles că aceste concepte pe care le vedeam a fi diferite, sunt de fapt doi în unu. Nu ai cum să închei o relație cu cineva pentru care ai simțit niște sentimente, cineva în fața căruia ți-ai arătat vulnerbilitatea, cineva lângă care te-ai trezit dimineți în șir și să-i rămâi amicul cu care iese la bere.

Nu există atâta detașare în lumea asta. Și prietenia vine de la sine după ceva vreme sau nu vine. Nimeni nu e vinovat, nimeni nu e mai slab sau mai puternic. Pur și simplu așa e în viață și când iubirea se stinge, dispar și oamenii. Sunt interconectate și-s ițele alambicate.

Deci abia acum îmi înțeleg foștii și îi înțeleg pe oamenii care alegeau ruptura definitivă. E o manieră de a te proteja și de a-l proteja pe celălalt. Dar pentru mine era un iad plăcut, ce-mi provoca o durere-n plex. Am fost mereu o nevoiașă în ceea ce privește durerea emoțională, așa că nu mă mir că ani de-a rândul am rămas acolo.

Nu știu dacă e corect că trebuie să le dai drumul oamenilor. Cred că după ce te desparți, după ce ai puseul ăla de om liber, te ia cu frică. Eu mă sufocam noaptea în somn și aveam coșmaruri. Și voiam să am cumva o asigurare că nu mor singură. Că dacă nu mă ia nimeni, mă va lua cineva. Mă speriam că n-o să mai iubesc, că n-o să mai fiu confortabilă cu nimeni, că am greșit, că n-am luptat suficient, că am fost slabă și lașă. După multe zbuciumuri venea și liniștea.

Deci da, după o iubire intensă nu se lasă loc de prietenie. Că-s corzile prea întinse și amintirile prea vii. Că indiferent de libertatea celuilalt, mereu vei avea o familiaritate aparte față de el. Una pe care oamenii noi din viețile lor nu o pot accepta. Deci da, am fost și nu vom mai fi. Există. Cu adevărat.

Deci da, în viață se încheie totul. La un moment dat. Și finalurile nu ar trebuie să sperie în asemenea hal. Suntem construiți să mergem înainte, avem totul în gena noastră.

Azi nu am niciun regret legat de oamenii pe care i-am iubit. Sau de oamenii pe care i-am lăsat să mă iubească. Niciunul. Și nici nu-mi lipsesc din viață. Au plecat, au ferecat ușile. Eu le-am păstrat pe ale mele întredeschise pentru că firea mea e aproape incapabilă să încheie ceva. Dar nu mai vreau nimic de la ei. Nu mai aștept nimic. Și au dreptul să nu vină niciodată.

Am obosit de gri. Și-l înghit în fiecare zi.
Abia merg, abia respir.
Love,

Foto

You Might Also Like

22 Comments

  • Reply
    Anon
    11 March, 2016 at 1:10 pm

    S-ar putea sa suferi de ceva care se numeste “Co-Dependenta” sau chiar “Tulburare de Personalitate Dependenta”. De obicei se intampla asta pentru ca ai fost abuzata in viata ta, fizic sau emotional, de un narcisist, borderline, sau mai rau… un psihopat/sociopat. Daca ai avut unul din parinti care te-a abuzat in vreun fel (de obicei din copilarie pleaca totul), atunci ar trebui sa-ti faci griji.

    Eu de exemplu am avut un tata narcisist si borderline pentru care niciodata nu eram indeajuns de bun si care niciodata nu mi-a oferit afectiunea de care aveam nevoie. Din cauza asta am sfarsit intotdeauna in relatii cu tipe narcisiste, care faceau fix si exact ce-mi facea tata. Niciodata n-am stiut si n-am putut sa inchid usa unei relatii, chiar daca era una abuziva si chiar daca eram tarat prin noroi ani intregi dupa. Doar recent am invatat ca mi-e frica sa nu fiu abandonat si ca de fapt sufar de Tulburare de Personalitate Dependenta.

    • Reply
      Evergreen
      15 March, 2016 at 1:59 pm

      Nu-mi amintesc sa fi fost abuzata fizic, iar abuzul emotional nu a fost intentionat. A fost pentru ca asa erau unii oameni pregatiti in momentul respectiv. E bine si sanatos sa ne dam seama de tiparele pe care mergem si sa incercam sa le rezolvam. Multa bafta, acum ca stii ce e cu tine :)

  • Reply
    IOW
    1 February, 2015 at 1:34 pm

    Buna.
    Si eu am suferit din cauza asta, chiar de curand. Din cauza ca oamenii au tendinta sa se desparta brusc si fara explicatii, chiar si atunci cand (culmea!) nu a existat o relatie in adevaratul sens al cuvantului. Mi s-a intamplat sa fiu tratata o perioada lunga de timp cu multa afectiune, cu respect si cele mai mici gesturi de atentie pentru ca la un moment dat, persoana respectia sa devina rea si rece si sa nu-si explice atitudinea in nici un fel. Asta a fost cea mai recenta si dureroasa experienta, a inclus o despartire, desi nu fusese vreo relatie (ca nu a fost posibila). Credeam ca au fost sentimente la mijloc dar acum sunt sceptica.
    Am fost cat se poate de pregatita pentru despartire, iar persoana respectiva mi-a intors spatele (cu o indiferenta nascuta din nimic) fix in momentul in care ma pregateam sa spun good-bye. Lucrul asta nu a facut decat sa ma intoarca din drum si sa incerc sa descopar ce se intampla…!
    Au fost si relatii de prietenie simpla, pe care le-am incheiat ca urmare a unor despartiri… ale altora. Cu mine a fost prin asociere… Desi eu nu eram implicata in acel cuplu.
    Cu fostii nu am pastrat nici un fel de legatura. Nici macar cu cei care nu m-au iubit. S-au retras de mine ca de – cum zici tu, ciuma.
    Si de cate ori se intampla asta, incerc sa vad daca nu am eu o problema. Ceilalti oameni ma vor in preajma lor in continuare. Nu sunt o ciudata, nu dau cu batu-n balta. Si daca o fac, de regula imi dau seama si mi se mai acorda o sansa. Dar aceste persoane, care au sters-o complet si fara explicatie, nu mai dau nici o sansa… Never.
    Stiu ca ai raspuns cat de cat la intrebarile mele in articol… dar tot ma simt confuza, si am dificultati sa inteleg o astfel de atitudine.

    • Reply
      Evergreen
      1 February, 2015 at 9:25 pm

      Poate e frica.

  • Reply
    Andreea
    23 May, 2014 at 12:07 pm

    Eu nu cred in prieteniile de dupa o relatie, decat daca nu mai sunt sentimente in joc. Si vorbesc de pe cealalta “banca”, cea in calitate de iubita… Mie una nu imi convine ca prietenul meu sa vorbeasca cu fosta, mai ales pentru ca stiu ce relatie a fost.Nu imi place sa aflu ca inca se vad si ca vorbesc desc la telefon(pentru ca na au ramas prieteni) ,chiar daca stiu ca el nu ar vrea sa se mai impace cu ea, ma gandesc sa nu existe vreun moment de vulnerabilitate din partea lui si sa se intoarca la fosta, mai ales ca stiu ca fosta inca il iubeste. Deci concluzia mea e ca nu exista prietenie intre fostii iubiti, cel putin perioada aia critica cand sunt inca sentimente din partea amandurora.

  • Reply
    sorin
    12 February, 2014 at 8:14 pm

    if there is no love, friendship can exist.
    dar daca e dragoste, atunci e absolut imposibil sa ramai despartit asa, oricat de mult ai incerca, cand te atrage acea persoana , pur si simplu nu poti sa o bagi la prieteni.

    cu toate ca a ramane prieten cu fostele sau chestii de genul, te ajuta sa treci mai usor, ii afli defectele, si poti sa gasesti ca aveti cai diferite in viata.

    • Reply
      Evergreen
      12 February, 2014 at 10:47 pm

      e un subiect asa fin si delicat… nu stiu daca o relatie se termina cand cei doi sunt chiar pe zero cu iubirea. de obicei, unul e mai mult, celalta e mai putin sau deloc. nu stiu care e procesul de bagat la prieteni. la mine a mers cam asa: ne-am despartit (fie nu ne-am mai intalnit pentru ca m-a scos din viata lui), fie au ramas sentimente si am ramas prieteni, dar cu o senzatie aparte, pana s-a stins si am disparut fiecare-n viata lui

  • Reply
    gabriela
    12 February, 2014 at 11:37 am

    Eu pot spune cum este de cealalta parte, a celor care atunci cand au pus punct unei relatii au facut-o din toate punctele de vedere. Nu cred in chestia asta cu prietenia, nu-i vad rostul. Daca doi oameni ajung la concluzia ca le este mai bine separat, de ce s-ar mai suna, de ce ar iesi la cafea in calitate de prieteni? Poate imi scapa ceva.
    Nu am ramas prietena cu nici un fost si nici nu as intelege vreodata de ce o fosta prietena a sotului/prietenului meu l-ar suna sa il intrebe ce mai face sau daca vrea sa se intalneasca la o cafea.

  • Reply
    Rus Bianca
    24 March, 2013 at 6:47 pm

    Eu am o exceptie…dupa ani de zile inca vorbim zilnic, si, e singurul dintre fostii cu care tin legatura la modul asta…asa ca se mai intampla ;)

    • Reply
      Evergreen
      24 March, 2013 at 7:25 pm

      Si eu o singura exceptie. Nu vorbim zilnic, dar pastram legatura :) Dar si cu el am avut o pauza destul de lunga

  • Reply
    cepuscamea
    5 March, 2013 at 11:03 am

    eu am un prieten care poate

    • Reply
      Evergreen
      5 March, 2013 at 4:35 pm

      Si eu am prieteni care pot. Si eu am putut :)

  • Reply
    Creve
    3 March, 2013 at 10:28 am

    E bine că ai realizat asta. Mai devreme sau mai târziu ne depărtăm de cei pe care i-am iubit pentru că e nefiresc să rămâi lângă acea persoană în continuare. Adio dar rămân cu tine sună bine doar în piese de teatru sau scenarii de film :P În realitate e mai altfel. Un lucru care într-adevăr se întâmplă de cele mai multe ori și nu ar trebui, este modul în care două persoane care s-au iubit ajung să își spună cuvinte grele. Dacă ai spus că acea persoană a fost cu adevărat o persoană dragă, măcar de dragul acelor timpuri poți să rămâi cu bun simț și să te desparți civilizat :)

    • Reply
      Evergreen
      3 March, 2013 at 11:27 am

      Of, cuvintele grele. Da. E greu sa te abtii pentru ca suferi si vrei sa-l faci si pe celalalt sa sufere. Dar trec toate :)

  • Reply
    8o2
    28 February, 2013 at 5:42 pm

    da… nu prea se poate.

  • Reply
    Adri
    27 February, 2013 at 10:09 am

    cât de adevărat e tot ceea ce ai scris…și ce dureros…ai pus punctul pe „i” sau sarea pe rană (în cazul meu) ….

  • Reply
    Evergreen
    27 February, 2013 at 8:58 am

    :)

  • Reply
    Anna
    27 February, 2013 at 7:55 am

    Ce chestie… Noi ne-am despartit saptamana trecuta. Dupa 5 ani si mai bine. Dintre care 3 si jumatate de locuit impreuna.
    Lucrurile nu mergeau bine deloc in ultima vreme, si oricum aveam nemultumiri cu carul. Nu stiu insa daca as fi vrut sa renunt, prima relatie, primul barbat, prima mare plecare de acasa. Locuiesc foarte departe de familie, probabil si asta m-a impins sa tot astept ca lucrurile sa se imbunateasca. Aiurea! De unul singur nu se poate.

    Si cu atat mai mult nu-mi doresc prietenie pentru ca tot ce simt e scarba si repulsie. Pentru ca a aruncat pe fereastra intr-o clipa absolut tot. A inselat si a gandit sa rupa relatia ca sa poata fi liber sa-si incerce norocul cu respectiva.
    Din pacate inca mai locuim impreuna pentru ca situatia o cere temporar :)). The end.

    • Reply
      Evergreen
      27 February, 2013 at 9:02 am

      Anna, ouf, nu stiu ce sa-ti spun decat ca urmeaza o perioada cam grea, dar apoi te vei linisti. Ai grija ta

  • Reply
    Adriana
    27 February, 2013 at 7:33 am

    Kudos woman… da!

  • Reply
    MARIA
    26 February, 2013 at 8:42 pm

    Ca tine, multa vreme am sperat si eu. Mi s-a parut crud sa pierd oameni care au fost importanti in viata mea, dar odata cand inima mi-a fost franta am inteles si eu ca daca vrei sa uiti pe cineva, trebuie sa te baricadezi, fiindca sentimentele poarta jar si usor se-aprind.

    Mai recent cineva drag mie sufera dupa o relatie lunga si desi a intrerupt orice contact, o poarta in suflet zi si noapte si sufera nespus. Ea si-a continuat existenta alaturi de alt barbat insa el tace si sufera si evita lucrurile care-i starnesc amintiri, si cu toate astea le intampina aproape zilnic.

    “dragostea adevarata nu moarte niciodata”

    dar oamenii care sunt importanti se vor intoarce intr-un fel sau altul, oricat de iubiti ne-au fost.

    • Reply
      Evergreen
      26 February, 2013 at 8:43 pm

      Da Maria, oamenii se intorc atunci cand se simt liberi si in siguranta :)

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.