De când am contul facebook-ului public mulți cititori mi-au dat add cu mențiunea că “îmi place cum scrii”. Mulțumesc! Nu mi-am dat seama că sunteți atât de mulți și că mă citiți de atât de multă vreme. Roșesc la fiecare mesaj. Îmi cresc aripi. Mă simt frumos atunci când îmi spuneți cuvinte de genul ăsta.
Cu toate astea mă întristează un lucru, acest cum. Scriu cumva, într-un fel intim, personal, dulce-amărui, sincer, răzvrătit, nervos. Asta știu, mi s-a mai spus, mi-am dat și eu seama recitindu-mă. Bănuiesc că pornește dintr-o frustrare din adolescență când (în perioada liceului) eram aproape incapabilă să leg și să dau o formă unui text, de aceea luam numai note de 7 la română. Stilul s-a definitivat odată cu blogul, poate de aceea îl și iubesc atât. Aici mi-am descoperit pasiunea asta.
Însă nu e vorba de cum, ci de ce scriu. Cum-ul e un ambalaj, am primit (să zicem) harul mânuirii cuvintelor, ce mă apasă pe mine și ce contează cu adevărat este mesajul din spatele fiecărei fraze.
Anette îmi zicea să caut ceea ce contează cu adevărat în viață. În fiecare noapte, înainte să dorm (revin pe rând insomniile) stau de vorbă cu Dumnezeu (al meu și nu cel al Catedralei Mântuirii Neamului) și prin aceste conversații ale tăcerii am început să caut. Și parcă dintr-un ungher licărește o lumină. Umbra ei tânjește să-mi acopere privirea, dar din instict merg către ea. Acest contează e dificil de găsit, de fapt.
Multe texte sunt scoase din imaginație. Multe texte sunt minciuni gogonate, mi-am ales cariera mincinosului. Paradoxal, nu? Jurnalism vs regie de film, deontologia presei vs nicio deontologie. Așa mi-s eu, pășesc întotdeauna la extreme, cu greu mă înfrupt din altceva. Multe texte sunt din sufletul meu, multe pot fi încadrate la categoria diverse și tot așa. Fiecare cuvințel face parte din mine, e bucată din trupul și mintea mea… și eu nu sunt cum, sunt ce.
HugsLovePeace
>.<
9 Comments
patrick
22 February, 2011 at 3:48 pmNu din dorinta de a crea polemica – dar acest “cum” chiar nu conteaza . Textele se citesc intri si mergi cu ele prin ele “cum-nicicum” – pur si simplu – sau nu te prind deloc. Aproape este o experienta de traire . So dsnt mtr how :)
Evergreen
22 February, 2011 at 3:16 pmeste ca atunci cand un mitoman declara ca minte, nu?
e ca atunci cand citesti o carte, vezi un film… oamenii aceia te mint, aia nu-i realitatea, ci proiectia imaginatiei lor si tu accepti pentru ca ti-e bine. la astfel de minciuni ma refer. nu stiu daca se poate acorda un sens pozitiv minciunii… eu ii acord.
Darael
22 February, 2011 at 3:08 pmNu m-am gandit niciodata la tine ca la o mincinoasa. Asa sa fie oare sau vrei sa ne pacalesti ;) ?
Evergreen
22 February, 2011 at 9:53 amMultumesc Printeso! :*
ionouka
22 February, 2011 at 9:35 amEi da, esti SCRIITOARE. Asta-mi place la tine. Framintarea de emotii si vorbe. Imi place ca ma pui pe ginduri. Ca scrii orice.
Evergreen
22 February, 2011 at 9:22 amElzuca – nu-s minciunile alea, nu stiu sa-ti explic. chiar daca se uita, e bine. ele nu ranesc pe nimeni
Evergreen
22 February, 2011 at 9:20 amHei Diana, eh, eram mica si contau notele pe atunci…
Elza
22 February, 2011 at 9:20 amfrumos :)
sunt toate ale tale, dar scapa de minciunele pentru ca cel mai repede acestea se uita
Diana
22 February, 2011 at 9:19 amma bucur foarte mult ca ai postat acest articol.
iar cat despre saptele de la romana…adevarata valoare a unui om nu sta in diplome,in cuvinte,in calificative…ci in licarirea din priviri si-n fapte.