Ca-n viață, ca-n filme

Despre cum trebuie să dai din cur ca să reușești în viață

Mi-am făcut profil pe linkedin de ceva vreme. De curând am fost abordata de un domn, al cărui nume nu-l divulg, un nene fratele cuiva din cinematografie cum că se bucură enorm că i-am scris (probabil am mai trimis cv-uri la compania sa si era în adresele mele de e-mail) și că are niște proiecte pentru care ar vrea să scriu. Și să ne vedem.

Eu, o tânără entuziastă și uneori trăind o disperare că nu fac nimic în viață, că nu câștig bani, că nu reușesc în cinematografie, că am făcut o a doua școală aproape inutil, că nu am bani să-mi plătesc un cico la colț etc (că aici majoritatea job-urilor sunt pe cunoștințe și nu neapărat pe capacități) am zis că mă duc. I-am scris frumos și diplomat, am vorbit la telefon și am stabilit să merg la dumnealui la birou să-mi zică despre ce e vorba și să vedem dacă mă pricep.

Încă de la telefon mi s-a părut ușor exagerat în complimente (de la poza de pe profilul linkedin – unde sunt îmbrăcată și decentă), dar am zis că așa e omul darnic și că e un om pozitiv. Ei bine, am ajuns și la birou, pe care mi l-a prezentat cu entuziasm. Acest nene în vârstă (mi-ar fi putut fi tată), tipologia libidinosul clasic din filmele proaste, această ființă bipedă urât mirositoare m-a luat în brațe într-una din săli. M-am speriat, a vrut să mă pupe, m-am retras, stinsese și lumina. Mă gândeam să țip că mai erau oameni în clădire, dar eram șocată…

Nu vă imaginați că am fost la el cu fustă până la fund, tocuri și decolteu adânc, chiar dacă m-aș fi dus așa tot nu se putea tolera acest comportament. M-am dus ca mine, iar oamenii din jur mă știu că-s un om care nu își etalează sex appeal-ul, nu se dă în vânt după ținute provocatoare și nici nu o arde flirtuos. Ba, mi s-a zis că merg ca un bădăran…

M-a tot complimentat că-s o frumusețe pe două picioare (da fuck?!?) că am o piele senzuală (mă ținea de mână), dar era mai degrabă a unui cadavru înghețat, că sunt într-adevăr de mare angajament și că să mă duc pe la el în vizită. M-a luat cu greață și silă și dezgust și panică. Pe chip aveam un zâmbet tâmp și nu puteam decât să încerc să păstrez o distanță potrivită și să nu-i dau un șut în coaie. Nu i-am dat, nu i-am spart capul, nu i-am zis nimic de mă-sa și de dumnezei, ci m-am uitat în ochii lui disperați și nu mi-a venit să cred.

Nu a ezitat să sublinieze că ar vrea să mă mai vadă. Că în domeniul ăsta dai din cur și coate, iar când i-am zis că nu e pentru mine să fac compromisuri de genul ăsta, mi-a specificat că nu e vorba să fiu târfă, dar să-mi urmăresc interesul. Interesul meu atunci era să mă culc cu el (cred că ar fi momentul morții mele) și el să-mi dea să lucrez la niște proiecte de căcat și din nou să mă culc cu el și poate-poate să ajung pe vreun platou obscur de filmare.

Bineînțeles că și-a susținut argumentele cu nume din industrie și cu povești despre cum au reușit doamnele alea. Mi-a spus atâtea detalii că părea că a fost și el acolo, prezent, în cameră când xuleasca și-a desfăcut picioarele.

I-am repetat că nu-mi pasă. Că eu nu sunt așa. Că prefer să nu reușesc în viață, să nu fac film, să nu mai fiu pe un platou de filmare… nu știu cât a contat.

Am plecat. Uluită. Speriată. Dezgustată. Confuză, crezând că poate e vina mea, că sunt eu proastă, că sunt eu într-un fel de am atras așa ceva. Apoi am realizat că nu e vina mea, că e vina acestui biped în călduri, că mi-a făcut avansuri, că s-a apropiat de mine, că mi-a insinuat să mă culc cu el ca să fiu cineva. Vina mea e că nu i-am dat una în coiae în timp ce-i spun: sunt deja cineva, boule!

A trecut senzația de dezgust. A trecut și teama. Am rămas cu dezamăgirea…  nu cred că asta e lumea în care ne învârtim, deși de-a lungul experiențelor profesionale am mai primit propuneri, dar niciodată așa de… pe față și agresive. Nu cred că numai așa pot reuși, nu știu însă câtă forță să am să mă mai lupt cu morile de vânt, cât idealism să mai zacă în mine, câtă pasiune?

Întâmplarea asta m-a făcut să-mi revizuiesc atitudinea față de mediul înconjurător. A doua oară n-o să mai permit să mi se întâmple așa ceva, pentru că sunt deja pregătită. Întâmplarea asta m-a făcut să analizez, să caut și să văd dacă merită. Momentan merită, când n-o să mai merite să mă zbat, o să încerc să mă las.

 

Cu bine,

 

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    Cosmina Ion
    17 October, 2017 at 8:17 am

    Yep, ştiu perfect ce zici. Şi eu tot în politică am pațit-o, de 2 ori cu 2 persoane diferite…

  • Reply
    Bogdana
    11 September, 2013 at 1:38 pm

    Roxana, ești una dintre cele mai puternice persoane pe care le-am cunoscut. Îmi pare rău ca ai fost nevoită să treci prin așa experiență, dar sunt convinsă că vei reuși să o depășești. Deși nu-ți rezolvă problema legată de job, eu zic să scrii un scenariu pornind de la postul ăsta. Succes cu toate!

    • Reply
      Evergreen
      11 September, 2013 at 1:43 pm

      Heh, s-au mai facut astfel se filme. Te pup tare si multumesc :)

  • Reply
    Miriam
    11 September, 2013 at 8:16 am

    Acelasi lucru am trait si eu acum 1 an jumatate…domeniul era un pic altul…politica :)

    • Reply
      Evergreen
      11 September, 2013 at 1:44 pm

      Ouch, un domeniu si mai nasol…

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.