Cică trebuie să fii bun, indiferent de circumstanțele în care te aduce viața sau de bagi de unul singur. Să întorci și celălalt obraz, să fii tolerant, să promovezi binele și pacea, să-i înțelegi pe ceilalți, să te ridici deasupra situației, să nu judeci, să n-ai defecte.
Cică trebuie să fii exemplu.
Ei bine, în ultima vreme tot citind și stând ascunsă între patru pereți am descoperit că nu trebuie nimic. Știam asta în sinea mea și tot auzisem pe la oameni cu creierele liniștite că trebuie e folosit adesea și prost. Că vorbim anapoda și promitem anapoda și apoi ne îngropăm în regrete și mergem beți pe străzile pustii, crezând că suferința ne vindecă.
Ei bine, nu e nimic greșit în a fi furios. Și-n a spune lucrurilor pe nume. Și-n a plânge. Nu e nimic greșit dacă te enervează cineva și-ți vine să-i dai după ceafă, e normal.
Mi-au spus să strig furiile mele. Să le spun oamenilor că au fost mizerabili, că din cauza lor lipsesc părți din firea mea. Să le reproșez nopțile nedormite, dezamăgirile căpătate. Să le spun că am ajuns neom, că nu știu unde mă duc și de unde vin. Că nu am defecțiuni în a dezvolta relații și că nu știu să mă mai îndrăgostesc. Că am rămas cu frica, îndoielile, un self esteem distrus. Că-s sinusoidală în emoții. Mi-au spus să scriu scrisori și să le ard, să înghit fumul uitării.
Uneori aleg să fac câte un film. Cu efect de terapie. Și uneori aleg să scriu aici, cu gândul că ne resuscităm în grup. Cu gândul că vreunul dintre cei care nu au ezitat să-mi dea la gioale apucă să citească și să priceapă. Uneori beau vin și plâng. Alteori râd. Uneori merg pe stradă și-mi apar imagini și rămân blocată. Alteori mi se întâmplă când vreau să dorm. Și nu adorm și curg senzațiile de-mi vine să zbor pe geam.
Nu-s un om exemplu și nici nu-mi mai doresc să fiu. Pentru că am realizat că e atât de complicat să fiu cum vreau să fiu, încât abia reușesc să fac asta. Am libertatea să fiu furioasă pe ceilalți și am libertatea să mă închid între pereții minții mele. Și nimeni n-are dreptul să mă judece. Și am libertatea să părăsesc și să mă întorc, chiar dacă pare un gest egoist. Pentru că stând rănesc, și eu știu asta.
Furia e bună. E izvorâtă dintr-un fel de iubire.
Și n-am nevoie de terapii să mă vindec de ea.
…
4 Comments
lorelei34
22 December, 2013 at 12:46 pmNici nu mai stiu cum te-am descoperit… cautand ceva pe google, despre un subiect oarecare. Nu ma cunosti si nu te cunosc. Dar articolele tale ma mentin la suprafata intr-un an de doi bani, interminabil. Scrii extraordinar, exact asa cum simti si cum iti vine!!! Mi-am propus ca, incet, incet, sa citesc toate articolele.
Sarbatori Fericite!!!!
Evergreen
22 December, 2013 at 2:04 pm:) multumesc, sa-ti fie bine! Sarbatori frumoase
Luciana
16 July, 2013 at 1:47 pmEsti un om frumos si simplu.
Ar fi mare pacat sa nu gasesti iubitul potrivit la un moment dat.
Cati
15 July, 2013 at 7:18 pmFuria…e bună pentru apărat principii şi valori ,pentru detaşare.
Nu cred în “Să întorci și celălalt obraz, să fii tolerant, să promovezi binele și pacea, să-i înțelegi pe ceilalți, să te ridici deasupra situației, să nu judeci, să n-ai defecte.”