Confesiuni

Despre oameni

Play

Știu că în era asta iubirea a devenit un fel de lux. Se rezumă la tehnici de cucerit și futut, la arta seducției și la cum să-l faci pe ăla să se îndrăgostească de tine. Ciudat. Știam că iubirea e să înveți să te lași, să îți asumi și să accepți că poți fi vulnerabil și sensibil în fața altui om. Să ai curajul să te deschizi, să-ți etalezi sufletul și trupul și să-l poftești pe celălalt să ia. Știam că iubirea are darul să spele mizeria interioară, să aducă lumina. Dar iubirea se asociază cu furia, băutul până uităm de noi, cu număratul clipelor în care celălalt nu a fost. Iubirea e durere, mai nou.

De ce?

Avem tendința să ne obișnuim cu starea de rău. Să ne închinăm la absențe, să trăimn povești imaginare cu oameni care ne-au rănit și să le ridicăm altare. Și să-i plângem. Și pe ei și pe noi.  Și când apare binele ne-o dăm la gioale. Nu ne permitem să fim fericiți, nu numai pentru că ne-am tot luat-o, dar pentru că societatea îi blamează pe romanticii care încă mai cred în chestia asta stupidă precum iubirea. Auzi, iubirea să vindece. Cum așa? Când ea aduce atâta suferință.

Însă, nu iubirea aduce drama. Absența ei. Legăturile noastre cu irealul.

Uităm ce plăcută e senzația de a fi confortabil cu un om. Sau ne temem de senzația asta.  Ni se blochează undeva organul care se ocupă cu iubirea. Și rămânem furioși, captivi în propriul cerc.

O parte dintr-o conversație cu un anume om. Poate cea mai sinceră conversație dintre noi doi:
”bah roxana, esti misto rau de tot. ai grija de tine si de sufletul tau, nu il mai da tuturor.
dacă nu-l dau, e degeaba
PS: și-l dau numai anumitor oameni. nu știu pe ce bază se face selecția. e mai presus de alegerile raționale”

You Might Also Like

7 Comments

  • Reply
    doru ungureanu
    16 December, 2014 at 8:53 am

    Viitorul este mai degraba in sex, decat in dragoste, dar asta nu inseamna ca toti oamenii vor inceta sa mai iubeasca. Din pacate se urmeaza in continuare tentinda de a face anormalul normal, si invers.

  • Reply
    anonim
    15 December, 2014 at 12:06 am

    E mai bine asa.

  • Reply
    Evergreen
    14 December, 2014 at 8:49 pm

    Anonimule, nu am fost in locul ei si nu-ti pot raspunde la intrebare :)

  • Reply
    anonim
    13 December, 2014 at 4:18 pm

    Ai spus … “și să accepți că poți fi vulnerabil și sensibil în fața altui om. Să ai curajul să te deschizi, să-ți etalezi sufletul și trupul și să-l poftești pe celălalt să ia.”

    Hai sa iti spun o poveste.
    A fost odata ca niciodata un om . Un barbat . Puternic. Un razboinic. Un cuceritor. Impunator. Si el dorea o femeie inacesibila lui. Frumoasa. Minunata. Ca o gradina a raiului. Plina de minuni. Flori, fructe minunate. Dar in sinea ei era puternica , de ne invins in lupta dreapta. Si poate ca nu voia sa fie cucerita. Sau poate nu asa. Si el s-a luptat cu ea ca s-o cucereasca prin lupta, cum ii placea lui. Ea s-a aparat. Nu a invins-o. Si atunci a gasit cale s-o franga in mod miselesc, lovind-o cumva direct in inima. Si atunci ea nu a mai avut ce sa faca, a devenit vulnerabila si sensibila in fata lui. Cum si-o dorea el. Si s-a simtit in sfarasit fericit si implinit tinind in bratele sale fiinta cea sensibila, acum total dependenta de el. Si bucurandu-se in acest mod de ea. De inima ei. De dragostea ei. De comorile ei. Care nu a mai avut cale sa se impotriveasca. Ci doar sa se ofere neconditionat.
    Dar ce nu stiau ei e ca cineva , de natura diferita se afla prin preajma. Ajuns mai pe urma. Si vazand ce le intamplate. A scos o arma extraordinara, de foc, nascuta ca dintr-un izvor al mintii, si a taiat capul acestui barbat puternic. Acest cineva din urma , purtatorul acestei arme, s-a aflat la randul sau in fata femeii, acum, vulnerabile. Dar in loc sa se bucure de ea, sau sa-i ofere dragoste. El nu a stiut cum sa faca acest lucru. Si i-a oferit ceea ce avea el. I-a aratat adevarul. Pentru ca de fapt nici nu a reactionat. Dar gustand din adevar ea a devenit din nou puternica, dar schimbata. Diferita. Nu a mai fost ca inainte. Cel din urma s-a intristat amarnic de tot ce a iesit. Ca nu a mai putut sa intoarca inapoi. Si asa ca celui de-al doilea i-a ramans focul, si adevarul si durerea. Si irealul ala de care zici tu.
    Din exterioar priveau alte fiinte. Unii/unele intelegeau totul, alte jumatati, altele sferturi, altele franturi, altele legaturi. Altii radeau, altii se distrau. Altii plangeau sau se intristau.
    Unii/unele l-au condamnat pe cel dintai. Si pe buna dreptate. Pentru felul in care a procedat. Altii/altele l-au condamnat pe cel de-al doilea, pentru felul lui. Altii/altele s-au abtinut de la vreo judecata. Altii s-au stricat incercand sa gaseasca un inteles.

    Asadar Roxana, daca ai fi (fost) in locul ei, pe care din cei doi l-ai iubi(t) ?

    • Reply
      M.
      16 December, 2014 at 6:44 am

      Hmmmm…. Curiozitate: tu care dintre cei doi ai alege sa fii?!

  • Reply
    Evergreen
    13 December, 2014 at 9:36 am

    Ce inseamna orice conditii? Iubire exista peste tot, in oricine, oricand. Doar ca-s putini cei dispusi s-o observe.

  • Reply
    anonim
    12 December, 2014 at 11:52 pm

    Spune-mi Roxana, ai putea tu sa iubesti in orice conditii ? Ar putea sa existe iubire in orice conditii ?

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.