Despre oamenii care credem ca putem fi pentru cei de langa noi
Stiti, la inceput avem senzaţia că putem face orice şi putem fi orice pentru omul de lângă noi.
Credem cu tărie că ne putem plia, putem negocia cu noi înşine, că putem fi cel mai bun om pentru celălalt. Şi ne concentrăm pe asta, ca mai apoi să realizăm că uităm de noi. Uităm de dorinţele noastre, de cine suntem în afara acestui cerc, de vise.
La început promitem mult. Că o să fie bine, că o să vedem lumea, că nu vom pleca niciodată. Nu-s minciuni, credem cu adevărat în asta. Apoi, trece timpul şi uităm şi promisiunile şi scade intensitatea entuziasmului.
La început suntem eroi şi pornim la drum cu toată încrederea. Dar cedăm pe parcurs.
Poate asta-i face pe unii să rămână, faptul că nu cedează, că îşi amintesc mereu motivul pentru care l-au ales pe omul ăla. Poate pentru că sunt nişte eroi, de fapt. Dar cei mai mulţi aleg calea cealaltă, cea a renunţării… Sunt rari cei care se arată aşa cum sunt de la început. De aia, probabil, ei sunt de cele mai multe ori evitaţi. Sunt puţini cei care vor alături de ei un om care nu le promite, nu se transformă în erou, nu e dispus la eforturi. Şi de aia, găsirea celor compatibili durează ceva.
Cu bine,
Evergreen
2 Comments
Evergreen
3 January, 2014 at 1:21 pmsunt sigura ca exista, doar ca nu o-am cunoscut :)
cami
3 January, 2014 at 1:13 pmpoate există persoane care pot fi eroi și fără să promită, la fel cum pot să-și țină și promisiunile eroice. poate nu e un sacrificiu, ci doar felul de a fi.