O sa postez asta ca sa citesc peste 5 ani sa-mi dau seama ce tam-tam inutil am facut pe tema asta. Ma rog, tam-tam e o exagerare. Nu am visat niciodata la nunta aia, voiam sa fac la mare pe plaja, candva, iar apoi, cand totul s-a sfarsit nu am mai vrut deloc… Si nu am mai avut nicio urma de gand ca m-as putea vreodata imbraca in mireasa, deci nu am strans poze cu rochii visate, nu am avut un plan, nu am avut nimic special pus deoparte.
Cand s-a ivit gandul am stiut ce nu vreau. Am stiut ca nu vreau traditional, ca nu vreau cu reguli si ca nu vreau sa am corset din ala care pica de pe sani. Petrecerea in sine prinde contur, am ales tematica, lucrez la scenografie cu minunata Andreea Sandulescu, am ales meniul, am ales florile, invitatiile, am gasit preot si tot ce mai era nevoie… suntem bine. Ma rog, tot ce se poate gasi in Romania in materie de decor, dar asta e alta poveste si nu mai intru in detalii (dar stiti pe cineva care face/vinde terarii?) Sa zicem ca totul este asezat.
Tot, mai putin rochia!
Si n-am crezut vreodata sa fiu eu, cea mai putin feminina si cocheta femeie, pusa intr-o situatie din asta… am zis ca o sa fie floare la ureche, nu ma face pe mine o rochie. Ei bine…
Am pin-uit pe Pinterest zeci de modele de rochii de mireasa, am facut chiar si un pdf pentru Noomi, atelierul cu care lucrez (da, asa functionez eu cu organizarea), am inchis ochii si mi-am imaginat padurea si altarul, piscina si decorul. Vad tot, vad oamenii dragi razand si dansand, vad decorul spelndid, aud cum canta Table 44, cum ciocnesc paharele cu Aperol, cred ca vad mai mult decat trebuie… mai putin pe mine. Eu nu apar deloc! Pe unde dracului umblu?
Am inceput sa citesc despre trenduri pentru mirese, ce se poarta, ce e a big no no… ceea ce imi consuma timp si energie ca mie nu-mi place treaba asta. E o rochie, fmm! Da, dar nu e orice rochie, e speciala. Si uite asa, stau cu schite in fata si teancuri de poze si habar nu am ce vreau! Sa fie si comoda, dar nu prea casual, sa fie interesanta, dar sa ma simt bine in ea, sa nu-mi scoata defectele in evidenta, dar sa nu ma incorseteze, sa fie rafinata si finuta, dar nu foarte feminina, sa nu fie de printesa sau cu corset pe sub si dantela pe deasupra, dar sa aiba putina dantela, sa aiba spatele gol, dar nu in patrat, sa aiba taieturi feminine… sa nu arat ca o perdea mergatoare, sa nu fie prea decoltata ca-mi ies sanii cand dansez, dar nici sa acopere tot.
In toate pozele fetele astea par asa super relaxate si super bine in rochiile lor.
Dar stiu eu cum e in realitate.
Si uite asa zilele trec si eu nu pot sa ma decid.
A, gasisem o rochie foarte interesanta…
Costa 12.000 de dolari. Am plans. Am inchis mail, laptop, lumina si am stat sub patura pana am uitat de ea.
Dar e frumoasa… Dar e 12.000 de dolari si nici nu se mai face. Dar e frumoasa… dar dormi!
Cand eram mica am vazut un film cu Julia Roberts care fuge de la propria nunta pe un cal. Nu mai stiu cum se numea, dar mi s-a parut foarte tare! Am zis ca daca vreodata ma marit o sa fug si eu de la nunta mea pe un cal. Doar ca nu am cal. Si sunt deja maritata. Si nu vreau sa fug. E seara mea! A noastra, bine…
Ma rog. Inchei aceasta insemnare cu gandul ca peste 5 ani cand o sa ma uit la pozele de la nunta n-o sa regret alegerea facuta. Sau ca indiferent de ce rochie o sa am, o sa fie o seara misto! Nunta galactica a anului! Pana la urma, nu stiu daca e despre rochie, Aperol, fite si pretentii, cat este despre oamenii cei mai dragi pe care o sa-i am aproape si cu care o sa petrec noul statut in viata.
In speranta ca vine ea si inspiratia si nu o sa apar in pantaloni scurti la petrecerea de casatorie, in speranta ca vom gasi toate elementele de decor si ca vor veni toti oamenii, ca mancarea va fi buna si muzica pe placul nostru, ca nu va ploua si ca va fi o seara foarte misto, inchei aceasta insemnare semi-disperata.
9 Comments
Bianca
4 May, 2016 at 10:00 amIntr-adevar, in realitate nu cred ca e asa usor de purtat o rochie. Mai mult de-atat, multe dintre femei tind sa aleaga unele cat mai “stufoase”, mai voluminoase, ce sunt si mai greu de purtat. Cu toate acestea, nu inseamna ca o rochie mai mica si mai fina nu ar avea aceeasi relevanta pentru un eveniment precum nunta. Cele din pozele de mai sus sunt superbe!
Evergreen
25 May, 2016 at 8:48 amAm ales rochia, intr-un final :) Eu nu sunt obisnuita sa port rochite sau tocuri si pentru mine e dublu efort. Plus ca vreau sa dansez… Pentru mine nunta asta e un party :)
Mihaela
3 May, 2016 at 3:44 pmCat despre copil…
Acestea sunt alegeri personale, ale tale si ale sotului tau.
Nu pot spune nimic aici, pentru ca sunt lucruri mult prea intime, care tin de voi doi.
Daca vrei, iti pot spune cate ceva din experienta mea ca mama, dar numai daca vrei.
Mihaela
3 May, 2016 at 3:41 pmWell, well, de morbul perfectiunii am suferit si eu multa vreme.
Incepe sa ma lase. :))
Sa renunte la mine.
Acest viciu al perfectiunii.
Pe masura ce eu sunt mai ok cu mine.
Mihaela
3 May, 2016 at 3:39 pm:)
Ma bucur ai intrat la mine pe blog si ai citit cateva postari.
Sper ca ti-au placut, si ti-au fost de ajutor.
Cat despre rochie, faptul ca iti doresti o rochie care sa fie ”in romburi, in patratele, cu paiete, cu strasuri, cu pene, cu dungi, cu taietura oblica, cu fundite, cu pampoane” (sorry, sunt putin acida), demonstreaza ca vrei sa atragi atentia asupra rochiei, nu asupra ta.
Faptul ca nu ai acces la rochia visurilor (care costa 12 000 dolari) arata, asa cum am spus, ca nu te-ai definit ca femeie. Ai vrea sa fii ”asa”, dar nu esti ”asa”. Adica ”asa cum arata acea rochie” (inaccesibila, crezi tu).
Well, rochia e un accesoriu. In rochie ESTI TU. Nu la rochie trebuie sa fie atenti oamenii, CI LA TINE. In fond, e ziua ta. E ziua cea mare. Tu esti centrul atentiei. Tu esti/trebuie sa fii printesa. (si nu, nici eu nu am visat la ”cum o sa fie cand voi fi mireasa”. Atunci cand eram mica). Increderea in sine, ca femeie, e un atu foarte pretios. Self-esteem-ul. Bucuria si mandria si increderea ca esti femeie. Peste acestea, rochia va veni ”ca turnata” (orice rochie ar fi aceea. Sunt convinsa ca vei alege o rochie frumoasa. Eleganta. Cu bun-gust. Care sa te reprezinte). Nu tu reprezinti rochia, ci rochia te reprezinta pe tine.
Evergreen
25 May, 2016 at 8:51 amUmmm… nu cred ca am intrat sa citesc. E foarte ciudat ca ai impresia ca poti sa intelegi lucruri despre mine, citind in blog. Stii ca am o terapeuta pe care o platesc pentru ce incerci tu sa faci aici? Postarea cu rochia a fost mai mult spre amuzament si pentru a-mi aminti in niste ani prin ce am trecut. Nu ma intereseaza sa atrag atentia, pentru ca oricum o am. Cred ca asta e treaba cu a fi mireasa, ai o zi in care toata lumea iti dedica 100% atentia. Imi doresc o rochie sa ma simt bine in ea si sa fie pe placul meu, cum nu sunt genul care poarta rochii, nu e o alegere usoara. Cat despre self-esteem, asta e o alta discutie si oricine citeste blogul asta poate sa inteleaga cu usurinta ca o ceva cu mine, ca ceva nu-mi convine la mine. Dar cum ti-am zis, fac terapie si incerc sa ma rezolv.
Mihaela
1 May, 2016 at 1:57 pmFata, tu nu te simti bine in pielea ta ca femeie?
Sau…inca te definesti, cred.
Nu-i nimic, si eu.
Desi am aproape 40.
Dar tie sper/iti doresc sa-ti iasa mai curand decat pana la varsta mea.
Adica…sa fii mandra de tine ca esti femeie, si bucuroasa ca esti femeie!
E un dar, e un atu, sa spunem.
E un rafinament sa fii femeie.
Evergreen
3 May, 2016 at 8:18 amMa simt bine in pielea mea, ca femeie, da. Dar as vrea sa ma simt perfect :))
Mihaela
26 May, 2016 at 12:26 pmStiu ca ai o terapeuta.
Ai scris in cateva postari.
Am fost atenta la ceea ce ai scris.
Mult succes.