Secvente

Despre statul în iarbă și căutarea unei mâini blânde. Despre creste înalte și mâna întinsă spre nori. Despre vertical și luna-felinar

Evergreen la Piatra Craiului

Pentru un om care făcea atacuri de panică stând pe scaun, plecarea în Piatra Craiului a însemnat o provocare și un statement de curaj. Pentru un om care a dormit o singură dată la cort și a jurat că nu mai face asta, a fost un act de nebunie. Pentru un om care aleargă 18 minute în IOR și apoi are senzația că-i pocnește inima, a fost un exercițiu fizic prelungit.

Joi dimineață, cu un rucsac căpătat, bețe, cort și entuziasmo-emoție, am pornit spre Zărnești (mulțumesc Alin și Carmen pentru cele trebuincioase), echipa Spider și MereuVerdea, novice într-ale muntelui.

Am ajuns la Zărnești și am mers cu busul spre Cabana Curmătura, atât cât s-a putut. Apoi am pornit pe drum a la pied.

N-am simțit imediat greutatea rucscacului, dar peste 10 minute gâfâiam îndurerată. Abia începusem…

Cu teama că nu-mi ajunge apa și cu un soare care-mi bătea în freză, fiecare pas părea o încercare peste măsura mea de om mic.

Am început urcatul adevărat, prin pădure, în patru labe, aproape târâș. Am mers. Nu știu cât. Cu semnele albastre ca ghid de drumeție.

Echipa Spider spre Piatra Craiului

Când am ajuns la Cabană eram aproape extenuată. Ultimii pași au fost cei mai grei, dar și cei mai plăcuți. Senzația de epuizare cu gustul de învingător sunt incomparabile.

Am montat cortul, am pus masa pe iarbă și ne-am bucurat de priveliște. Am ajuns!

Viata la cort

Noaptea a fost frig. A bătut vântul. A fost ciudat cu pădurea la cinci metri. Dar a fost și mișto pentru mine.

Apoi au urmat două zile de trasee.

Creasta Piatra Craiului, spre Varful Ascutit

Prima dată am mers la Șaua Padinei Închise unde am poposit și ne-am pozat mândri de reușită. Deși ne-am propus traseul scurt, am pornit spre Vârful Ascuțit, cu ținta Vârfului La Om, însă n-am încheiat traseul.

Saua Padinei Inchise

O parte din noi ne-am oprit pe drum și o parte a mers ceva mai departe.  Am tot văzut că un elicopter Smurd survola zona, ca mai apoi să aflăm că un turist polonez căzuse de pe creastă, lucru care ne-a speriat puțin.

Piatra Craiului

Era deja târziu așa că am decis să ne întoarcem la Curmătura. Băieții s-au încumetat să coboare pe grohotiș, noi am zis să urmăm traseul albastru. Am băut vin fiert la cabană și-am stat la povești până noaptea târziu.

În noaptea aia, pe când ieșeam să-mi pudrez nasul în natură, am văzut cea mai frumoasă lună. Un felinar gigant care supraveghea crestele tăcute și adormiții din corturi.

A doua zi de traseu a fost ceva mai ușoară, ca distanță, dar eram deja cu febră musculară și mi s-a părut o zi dificilă din punct de vedere fizic, dar plăcută ca senzație. Am mers spre Piatra Craiului Mică. Acolo am făcut și puțin alpinism și mi-am testat cu adevărat fricile – de înălțime, de moarte, de căzut în gol.

Spider pe munte

Duminică am strâns cortul, am făcut bagajul și am pornit înapoi spre casă. Am plecat prin pădure, pe traseul galben, ușor de coborât. Am făcut aproximativ două ore până la drum, dar am poposit destul de puțin.

Pe alocuri, cât am avut vreme de stat și meditat la viață, am realizat că ar fi fost frumos să împart senzațiile astea cu omul-iubit. Nu am simțit lipsă sau tristețe, doar că ar fi fost mai bine să  le împărtășesc cu cineva. Sus acolo, de unde priveam lumea cea mică, m-am simțit stăpână pe viața mea, pe mine, pe cine sunt. Ajunsă-n oraș m-a izbit așa o senzație de gol și greu.

Spre Bucuresti, Evergreen

Mai vreau! Dar vreau să am timp să stau în natură, să mă bucur de timpul care nu mă presează, de verdele sursă de viață, de lipsa gândurilor. Mai vreau să urc în patru labe, să mă țin de stânci, să mă țin de lanțuri, să simt că viața mea este ușoară, că circulă adrenalină-n vene. Mai vreau să mă cațăr, să cobor, să drâmuiesc apa, să număr batoanele și conservele, să fiu mereu în alertă, pregătită de orice. Viața la cort nu e ușoară, dar e plăcută pe durată scurtă…

Evergreen, plecare Cabana Curmatura

 

Cu bine,

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Gabriel Gavril Daradics
    9 April, 2014 at 7:24 pm

    de ce nu mai scrii …? despre statul iarba …

    • Reply
      Evergreen
      9 April, 2014 at 7:29 pm

      buna intrebare.

  • Reply
    Mărgeluţa
    29 July, 2013 at 8:24 pm

    Te invidiez pentru reusita asta a ta! Eu sunt intr-o forma fizica atat de proasta ca ma apuca gafaitul dupa 10 minute de plimbat prin parc!

    • Reply
      Evergreen
      30 July, 2013 at 7:01 am

      Mmmm… si eu am gafait sa stii.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.