Despre sufletul tău și despre o floare mică albastră într-un câmp ofilit

De câte ori vorbesc cu domnul Constantin Cojocaru mi se luminează chipul. Vocea lui, cuvintele, dragul și pasiunea cu care-mi vorbește sunt revigorante. Am lucrat la două filme împreună, dar cel din urmă a fost realizat departe de București și am avut timp să stăm împreună între filmări. Au ieșit cinci minute emoționante, o înșiruire de fotografii care spun o istorioară ce face parte dintr-un roman. Sau cum spune domnul Cojocaru, o floare mică albastră într-un câmp ofilit.

De câte ori te văd îți știu mintea. Ascuțită, fină, agresivă, arogantă. Cu mintea ta sunt în război. Nu știu de ce sau poate știu, dar e plăcut acest mic joc și mă prefac că-s neștiutoare. Port conversații cu sufletul tău și ele-s lungi și plăcute. Ca diminețile gălbui și leneșe. Ca serile călduroase când cerul e încărcat și soarele se chinuie să-și ia la revedere. Sufletul tău e speriat și apărat de-o minte care blochează accesul și eu ți-l mângâi fără nicio urmă se posesivitate.

Sau toate se desfășoară în mintea mea. Lucrurile devin mai complexe prin filtrul propriu, în realitate sunt integrate în coordonate simple. Poate de aia mi-e greu să le accept pe astea reale și le plăsmuiesc după bunul plac.

Port conversații lungi cu tine și îmi vin în minte tot felul de imagini. De anul trecut, din timpul verii, când sufeream crunt că nu mă poți iubi, mi-a rămas una care-mi apare obsesiv. Noi doi, pe-o barcă cu vele, în mijlocul apei albastre. Un cadru de sus pe care-l asociez cu Seom (Kim-ki Duk). Stăm tolăniți pe spate. Unul lângă altul. Privim în sus și nu spunem nimic. Avem ochii deschiși, dar părem morți. Imaginile astea au devenit amuzante, plăcute, romantice. Dar a dispărut durerea. Ai rămas doar fenomenul care-mi ține mintea ocupată și sufletul sigilat, care mă ferește de alte povești. Cu tine m-am obișnuit, nu mă mai poți deraia. Cu alții mi-e teamă. Deci trăim într-un consens de care tu habar nu ai.

Sunt în autobuz. E noapte. Ascult muzici de vară  și-mi apari în cap. Am o certitudine cu care am încetat să mă lupt… noi doi, peste trei ani ne vom intersecta destinele. Și atunci o să fie altfel, o să fie complet.

Scriu despre (pentru) tine ca să nu uit senzația de cald în plex. Altfel devin piatră. ..