Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Despre tine pentru mine

Aleargă imagini pe retina mea. Iar praful de pe tălpi urlă a plecare. Zvâcnesc în plex raze de soare.
Să mergem!

Am văzut o fotografie cu tine. Te-am privit îndelug căutându-te în imaginea din fața ochilor. N-am recunoscut nimic din ce era cândva al meu, cunoscut mie. Nu mi-am dat seama dacă ești fericit sau nu. Egoul meu mi-a spus că privirea ta trădează nefericirea, dar sufletul și-a dorit doar să trăiești împăcat. Până la urmă ce e fericirea?

Deși a trecut suficientă vreme cât să te fi scos din sistem, te-ai ascuns bine-n cotloane. Și ai reapărut încet, încetișor, bântuindu-mi existența. Ah, furiile! Și într-o clipire m-am întors înapoi, departe. Le-am luat pe toate, unde am greșit, când s-a întâmplat, cum și de ce. Le-am luat la puricat, le-am amestecat, le-am așezat. N-a ieșit nimic concret. Doar că m-am înecat cu senzații, m-a luat cu frici și nervi. Doar că am trăit tumulturi și m-am plimbat la porțile infernului.

Ah, aș fi vrut să vin la tine. Să-ți zic tot ce trăiesc eu. Să te acuz. Dar tine nu mai există demult. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Prostii. M-ai așteptat cumva, deși m-ai respins. Ai fi vrut să vin și să-ți spun, m-ai bântuit, m-ai chinuit. Așa… telepatic. Nu m-ai lăsat să plec, m-ai întors. Probabil că am meritat pe deplin chinurile pricinuite și pentru asta n-am să te judec. Însă e gata. Că nu mai pot, jur! Nici tu nu mai poți, te simt.

Am privit imaginea din fața ochilor și te-am căutat cu disperarea copilului care alerga după tine-n trafic. Am vrut să văd dacă am rămas pe undeva. N-am rămas nicăieri. Mi-am dat seama în sfârșit că dacă ți-e bine așa, noi doi nu am fi reușit împreună. Configurația ta de azi nu seamănă deloc cu cel iubit de mine. Dar am fost frumoși, iubite… am fost perfecți noi doi.

Așa că în sfârșit te las să pleci, cu inima împăcată. Așa că în sfârșit plec. 

Am văzut un interviu ca Dana Nălbaru care vorbea despre Dumnezeu și despre relația pe care o are cu soțul ei, Dragoș. Una în armonie, bazată pe comunicare și telepatie. Au știut din momentul în care li s-au întâlnit privirile că sunt meniți să se țină de mână în viața asta.

Oamenii-mi zic s-o las mai moale cu idealismul meu naiv. Că poate sufletele-pereche nu există, că poate iubirile alea li se întâmplă doar unora, că poate… Mă las păcălită. Așa e, n-am eu noroc, n-am eu intuiție. Dar eu am trăit teasing-ul iubirii perfecte și știu că mi se potrivește și că există. Eu știu că există acel om pe care-l tot caut eu printre străini, acel om pe care să-l privesc și să știu fără îndoială că plec cu el la drumul infinit.

Deci da. Mă puteți lua la mișto că-s naivă, că am văzut prea multe filme. Și puteți să spuneți ”sărmana, ce caută ea iubirea”, ba chiar să mă numiți disperată, ori poate prostănacă. Nu-mi pasă. Pentru că nu mă tem să fiu cine sunt.

 

Foto

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    lorelei34
    22 December, 2013 at 5:50 pm

    Ok…. acum te provoc!!! Ia citeste despre sufletele gemene!!! Sa vezi ce te doare atunci…. nu ca as dori cuiva!!!

  • Reply
    Laura
    4 July, 2013 at 1:30 pm

    Am trait acelasi teasing. Sunt acuzata de acelasi idealism… astept. Astept ziua in care o sa ii pot contrazice. Am nevoie sa cred ca va veni. Pentru mine, nu pentru ei.

  • Reply
    vai...vai
    24 June, 2013 at 12:48 pm

    Buna,
    Nu stiu cine esti dar sincer iti spun ca eu unul ma regasesc in toate temerile si trairile pe care le descrii tu aici, avand exact aceleasi emotii, aceleasi intrebari…chiar si faza cu telepatia… pentru mine, sincer , cred ca va ramane sufletul meu pereche pana la final…
    Ciudate sunt caile vietii…
    O zi frumoasa !

    • Reply
      Evergreen
      24 June, 2013 at 1:58 pm

      Vai, vai… te imbratisez! E bine ca ti-ai gasit sufletul, chiar daca nu-l ai cu tine.

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.