Din alte vremuri

Însemnare scrisă de mai de mult, dar nepublicată atunci din lașitate. Poate ar trebui să învăț să calc pe cadavre pentru plăcerea proprie sau doar pentru a răni prima. Poate ar trebui să învăț să las sângele să curgă. Poate ar trebui să nu mai fiu pansament, ci sabie… însă nu pot, oricât m-aș zbate. Atunci le las să curgă în mine și din mine aici…

Merg pe stradă și tot ce fac este să mă bat cu gândurile mele. Și nu-s puține la număr și-s din toate direcțiile.
Filmul, Puștiu, foștii prieteni, el, celălalt el, eu, ceilalți, ai mei, prietenii de acum, drumuri, povești, călătorii, doruri, ele, ea – cine și cum e, școala, planurile, banii, căutarea de job, căutarea de sine, frigul, căldura, anotimpurile, toamna, amintirile, cine sunt eu, unde mă îndrept, el din nou, de ce mă părăsești cu fiecare zi tot mai mult, unde am ajuns, cine a șters totul cu buretele, o să ajung regizor, care mi-e menirea, vreau să plec din țară, cine merită, tată unde ești?

Aș vrea să fie totul matematic, chiar dacă nu am înțeles niciodată cum este de fapt. Iau o foaie și fac un tabel. Numerotez de la unu la infinit și încep să calculez. La final trag bară și văd ce iese. Apoi arunc foaia la coș și dispar toate.

Aș vrea să găsesc răspunsurile la toate frământările mele și pur și simplu să trăiesc împăcată cu viața mea. Să nu mă mai trezesc nopțile urlând. Să nu mai am coșmaruri. Să nu mai mor puțin câte puțin. Dar nu știu a devenit lait motiv în viața mea și oricât de mișto ar fi o viață haotică (de artist cum s-ar zice) acum îmi doresc să mă așez.

Când o să fiu împăcată cu tot, atunci o să fiu și fericită pe deplin. Până atunci e o fericire mică pe care o simt în plex. Și asta mă ține în viață și mă determină să merg cu elan tot înainte. Înapoi nu am de ce să mă mai uit…

Zilele astea am simțit nevoia de a aparține cuiva. Nevoia de a mă lega pe viață de un om. Nevoia de a fi strânsă în brațe de un bărbat care să mă iubească și căruia să-i aparțin. Mi-am reprimat-o cu repeziciune pentru că frica de a pierde este mai puternică decât dorința și nevoia de a iubi.

O să vină el, omul acela. O să vină la timpul potrivit și o să mă vindece de frici. O să vină când eu voi fi pregătită să-l primesc și nu să-l iau drept cârjă. Și poate o să mă și căsătoresc cu el dintr-o nebunie. Apoi poate o să-i fac și cei trei copii. Și el n-o să mă dezamăgească niciodată pentru că l-am căutat în tot Universul și l-am așteptat cuminte în colțul meu de lume.

Mama tells me I shouldn’t bother
that I ought to stick to another man
a man that surely deserves me
Cardigans – Love fool

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=iNDrZPctw1E]

HugsLovePeace
(14 noiembrie 2010)
>.<