Rotițe blocate la cinci dimineața.
Poc-poc în urechi
Somnul îmi devine camarad pe la cinci dimineața, până atunci se joacă cu răbdarea mea. E agitat, la fel ca mine. Doar că eu mă exteriorizez, el mă agită-n cap. Și noaptea, pe când alții dorm și visează prințese și broaște, melci și piersicuțe, eu stau cu ochii-n beznă. Pentru că-s fix genul ăla de om care se enervează că nu adoarme și din acest motiv nu poate face nimic altceva, decât să aștepte somnul și să calculeze cât mai are până sună ceasul.
Sunt o leneșă. Din dragoste pentru mine, dau snooze câte o oră.
Ziceai ieri că iubirea adevărată este aia care nu include gelozia. Iubirea absolută înseamnă să-i iubești pe toți la fel. Dar sunt puțini cei care sunt capabili de asta și ei sunt numiți sfinți.
Mai ziceai că ne e greu să ne asumăm cine suntem, zi de zi. Aș fi vrut să-ți spun că mi-e teamă să fiu pentru că există ceilalți și ceilalți nu înțeleg. O să fiu etichetată nebună. Apoi mi-am dat seama că asta e, teama aia…
Iar cuvintele pe care le tot învârt în cap sunt astea: privește în fiecare zi viața din perspectiva morții, atunci vei realiza că lucrurile pe care ai pus tu o valoare mare, sunt neînsemnate, atunci vei realiza că lucrurile cu adevărat importante sunt foarte puține. Și că în fiecare zi trebuie s-o iau de la capăt pentru că binele de ieri nu contează azi.
adevăruri
E inadmisibil de cald și se lipesc palmele
Stăm noaptea la telefon și ne declarăm distanțe și apropieri
E goală casa
HugsLovePeace
>.<
No Comments