Mi-ar plăcea să descos goblenul ăsta pe care mi-am însăilat viaţa şi să o aşez pe culori după bunul meu plac. Să nu conteaze nimic altceva, decât ce îmi doresc eu şi numai eu. Fără să mă gândesc că poate dacă vreau să zbor mai sus decât e “permis” rănesc aripile altora.
Să nu mai fie legate deciziile. Dacă vreau x atunci y şi până la urmă z. Dar asta presupune să trăiesc printre oameni.
Din nou simt nevoia să planez departe. De una singură.
Eu şi fluturii din căpşorul ăsta dement care mă doare constant de ceva vreme, deja.
>.<
2 Comments
Marcel
17 August, 2010 at 12:08 pmBuna tu,
Te-am lasat intr-o stare de melancolie si te gasesc… la fel.
Am pierdut ceva ?
“Mi-ar plăcea să descos goblenul ăsta pe care mi-am însăilat viaţa şi să o aşez pe culori după bunul meu plac. Să nu conteaze nimic altceva, decât ce îmi doresc eu şi numai eu.”
Te pot ajuta eu ? Poate merge mai repede.
din nou nevoia de a plana - Ziarul toateBlogurile.ro
16 August, 2010 at 5:24 pm[…] Din nou nevoia de a plana Mon Aug 16, 2010 20:14 pm Mi-ar plăcea să descos goblenul ăsta pe care mi-am însăilat viaţa şi să o aşez pe culori după bunul meu plac. Să nu conteaze nimic altceva, decât ce îmi doresc eu şi numai eu. Fără să mă gândesc că poate dacă vreau să zbor mai sus decât e “permis” rănesc aripile altora. Să nu mai […] […]