Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Din păcate, uneori, pământul este limita…

Nu pot să comentez lucrurile care se petrec în jurul meu, independent de mine, dar care mă afectează cel puţin la nivel moral. Nu am nici argumentele, informaţiile şi cunoştinţele să arăt cu degetul, dar ştiu în sinea mea, că undeva, la un anume nivel, cineva a greşit. Iar la cum cunosc românul şi sistemul se va da vina când pe unul când pe altul până uităm.

În Ucraina s-a dat o lege cum că protestele sunt ilegale. Oamenii au început o revoluţie. Sunt disperaţi.

Nu, n-am să mai întreb când se întâmplă şi la noi. Am ieşit de prea puţine ori în stradă ca să am pretenţii.

Sunt un om egoist. M-am închis în bula mea, mă ascund de ştiri revoltătoare şi încerc să nu văd, nu aud, nu discut. Rar îmi arăt indignarea, dar cu atât rămân. Şi cred că mulţi facem asta. Parcă purtăm în noi un somn adânc, parcă viaţa se derulează ca într-un vis, spunem că e de necrezut, ne culcăm nervoşi pe stat, guvern, oameni, alegeri, conducere şi ne trezim în acelaşi loc.

Ştiu, lucrurile nu se schimbă de la sine. Şi mai ştiu că mă simt neputincioasă. Poate din cauza asta, poate din senzaţia asta că-s nesemnificativă şi că nu contez, nu mai pot să mă zbat, să mă lupt pentru a fi mai bine. Poate că trăiesc cu senzaţia că e totul o ţeapă, că nu facem decât alegeri proaste şi că suntem nişte superficiali guralivi.

E tristă ţara asta. Şi mai trist e că vor să plece mulţi oameni frumoşi pentru că au obosit. Statule român, tu nu vezi că-ţi pleacă resursele? Tu nu vezi că oamenii nu mai pot, nu mai vor, nu mai au vlagă? Ce faci tu Statule din noi? Unde vrei să ne duci? În ce vrei să ne transformi? Suntem deja şpăgari, scalvi, plătitori de zeci de taxe, disperaţi, speriaţi, încrâncenaţi, nervoşi, obosiţi! Ai devenit un fel de bălăceanca, dar măcar acolo dau tratamente împotriva anxietăţilor, tu dai doar declaraţii stupide şi te speli pe mâini. Ai alte treburi, nu?

Statule, până când crezi tu că poţi întinde coarda? Poate te încrezi în starea asta latentă în care am intrat, poate în lipsa de speranţă a multora dintre noi sau poate în faptul că vor pleca ăi mai mişto şi te descurci cu prostimea, nu? Cât crezi că poţi să pui beţe-n roate dezvoltării noastre? Cât crezi tu că mai durează bătaia asta de joc?

Indiferent de istoria noastră, de cretinătăţile pe care le-am făcut, de genetica noastră, de neamul nostru… indiferent de ce am făcut, ce karme purtăm, nimeni, dar nimeni nu merită să fie condus şi reprezentat de o gloată de minţi ordinare, ahtiate după putere şi bani. Nimeni nu merită o astfel de soartă şi sunt nefericită că nu am găsit nici până astăzi luminiţa de la capătul tunelului. Pe niciuna dintre ele…

Se termină lumea.

Să vă fie bine, atât cât se poate,

evergreen

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Alin
    29 January, 2014 at 7:24 am

    Nu mi-e bine, nimanui nu ii este in Romania. Totul e doar o iluzie, sunt prosri aia care cred ca o duc bine. Si din pacate, sunt multi prosti…

  • Reply
    lorelei34
    24 January, 2014 at 12:35 pm

    Felicitari!!! Foarte bun articolul!!!

  • Reply
    dan
    23 January, 2014 at 11:21 am

    impreuna cu cel mai bun prieten am ajuns la concluzia ca cel mai bun lucru pe care il putem face pentru romania e sa plecam cat mai departe….trist dar adevarat.

    • Reply
      Evergreen
      23 January, 2014 at 11:45 am

      ce spuneam, ne pleaca oamenii frumosi :(

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.