Mulţumesc tuturor celor care mă iubesc, fără ei nu aş fi ce sunt azi… doi scuipaţi şi-un şut în cur.
În timp ce tăiam pâine am realizat absenţa. E aceeaşi senzaţie pe care o am în lipsa măselei de minte. E un loc gol şi urât şi mă doare din când în când. Iau analgezice pentru o vreme şi tot aşa. Se închide gaura şi eu o să zâmbesc din nou fără să mă mai încrunt.
Mama, mereu în coasta mea, mă tot întreabă de una de alta, iar eu sunt blank. I-o tai scurt: nu cer ajutorul nimănui şi nu am nevoie! Plus câteva înjurături în mintea mea. Apoi punct.
Şi mă uit moartă la emisiuni precum happy hour şi acces direct. Ca să uit. Dar mă jur că-s nervoasă. Atât de nervoasă că dacă aş putea să trag vreo două şuturi cuiva, aş face-o fără să clipesc. Şi două palme. Şi aş urla până le-ar crăpa timpanele. Şi apoi m-aş culege şi m-aş scutura cu deminitate.
Nu am nimic de pansat şi nimic de pus pe tavă. Nu mai sunt subiect de interes şi în concluzie mulţumesc fanilor pentru tot suportul. A fost demenţial de bine!
Viaţa nu e ca în sex and the fucking city, viaţa e când prietenii tăi cei mai buni îţi pun piedică, râd de tine şi apoi îţi întorc spatele şi-şi văd de viaţa lor. Iar tu nici măcar un căcat pansat nu mai eşti.
