Mi-aş dori să existe o zi pe an în care să nu existe durere. Să nu moară nimeni, să nu se despartă nimeni, să nu plîngă mine, medicii de pe salvare să aibă concediu, preoţii… şi chiar Dumnezeu. O zi fără tristeţe şi fără suferinţă. O singură zi în care nu ar mai exista ştiri oribile. O zi în care să celebrăm fericirea.
La cine te gîndeşti prima dată cînd auzi sirenele salvării?
La sufletul meu…
Tu?
DNR sau do not resuscitate. Mai bine taie, curăţă şi suturează şi fă-o cu fire care se topesc în mine. Să uit.
Încep să mă supăr pe oameni, pe filme, pe autori, pe personaje. Numai ei pot iubi cu totul, pîna la ultima clipă, pot găsi 65 de lumînări şi pasiunea din ochii celuilalt şi se întîlnesc la momentul potrivit şi se iartă uşor şi supravieţuiesc sorţii. NUmai proiecţiile oamenilor pot iubi în acel sens la care visăm cu toţii. NUmai poveştile lor pot să aducă tremur şi fior. Aici, pe pămînt, în realitatea unei relaţii umane, suntem defecţi în iubire.Avem găuri. Avem viermi. Avem boli ale orbirii. Avem orgolii. Avem lăcomie. Avem egoism. Avem ulei pe mîini şi pierdem printre degete ceea ce ar putea fi.
Apoi, ne amăgim “numai în filme şi-n cărţi vezi aşa ceva…”. Iar eu atît pot să spun: filmele şi cărţile sun făcute de oameni, de obicei din experienţă proprie sau lipsa acestora… o lipsă pe care au curajul să o recunoască.
Peste trei ani o să încep lucrul la un film. La povestea Anei. Ana este unul dintre cele mai frumoase nume. Citit invers spune acelaşi lucru. Ana. Atît de simplu şi atît de încărcat. Mie-mi inspiră început.
I can do it by myself.
House MD este noul alint de şomer. Caut job şi viaţă. Dau la schimb defecţiuni tehnice şi experienţă.
11 Comments
deea
16 December, 2008 at 5:19 pmmai tu esti modesta ca de obicei..dar esti speciala pt ca esti evergreen:D
spor la scris!
oovi
16 December, 2008 at 1:07 amda… foarte frumos ai proiectat tu ziua… chiar atragatoare… dar… totusi… dumnezeu in concediu ar insemna o debandada toatala in toate… las-al te rog pe dumnezeu la locul lui… sa nu cumva sa se opreasca pamantul din alergarea lui… si sa cadem in neant…
cat despre iubire… ea exista pana si pe pamantul asta destul de aglomerat cu oameni ciufutzi… doar trebuie sa o acceptzi, daruindu-te…
ovi
evergreen
15 December, 2008 at 7:41 pm:) ma bucur ca e sursa de inspiratie. e un tablou de Delaroche, Le jeune martyr
mihaela m
15 December, 2008 at 6:14 pmam uitat sa iti spun: imaginea din bannerul tau m-a inspirat pentru un cadou pe care trebuie sa i-l fac unei prietene, asa incit de ieri incoace desenez zine. :) ms
lollitta
15 December, 2008 at 9:02 ampe mine ideea ca lucrurile frumoase se intampla numai in carti si in filme ma face sa accept lucrurile urate. poate c-ar trebui sa cerem mai mult de la noi, de la viata, de la ceilalti. sa credem ca se poate sa ajunga frumusetea si pe strada noastra
evergreen
14 December, 2008 at 7:24 pm:) eeeh sunt speciala… sunt femeie :)))
era sub lupa, dar pretena care mi-a facut banneru’ a scris altfel si a iesit bine si asa. ieri am observat si eu…
s-a schimbat in povesti de noapte buna. mi se potriveste mai bine in perioada asta.
multumesc de aprecieri.
deea
14 December, 2008 at 7:22 pmti_am citit ultimele 3 postari …esti speciala…vroiam sa te intreb ce s_a intamplat cu “viata sub lupa/ lupta unei femei moderne…oricum blogul arata incredibil acum…clar a venit iarna cu zapada:D
eightmode
14 December, 2008 at 2:24 pmai zis bine: “poate” … :D
evergreen
14 December, 2008 at 1:59 pmmeea, peste trei ani pentru ca peste trei ani o sa termine Ana cartea pe care eu o s-o fac scenariu si tot asa
eight… si poate mai e o urma de speranta :)
eightmode
14 December, 2008 at 1:49 pmA existat demult o astfel de zi dar acum… nu mai putem vorbi despre asa ceva !
meea
14 December, 2008 at 1:32 pmproiectam asupra celor din jur propriile noastre dorinte si vise, ii infasuram ideatic in iluziile noastre si ne fortam sa ii credem sau sa ii vedem asa cum ne-am imaginat – nu stiu cel putin, eu asta fac, ma incapatzinez sa vad frumusete chiar si unde nu-i nimic. nu stiu daca gresesc, si in definitiv nu-mi pasa, asta ma face sa pot trece mai departe si sa sper in bunatate, dragoste, fericire, daruire si alte lucruri care imi umplu sufletul atunci cind traiesc.
ps: de ce peste trei ani? (si da, ana este un nume foarte frumos)