Îți scriu aceste rânduri cu speranța că la un moment dat, în viață îți vor fi de folos. Acum am 30 de ani și tu mâine împlinești 10 luni. Probabil că atunci când vei citi, dacă va mai exista pagina asta sau internet, eu voi fi nana ta aia ”ramolită” care nu înțelege exact prin ce treci. Și cel mai probabil așa va fi, dar înainte de toate astea vreau să știi că…
Dragul meu Matei,
Te iubesc infinit!
Încă din momentul în care mama ta mi-a spus că ești acolo, am simțit o iubire necondiționată. Nu știu dacă a venit de la faptul că pe mama ta o cunosc de când eram mici sau de la faptul că nu-s genul care să vrea copii și am simțit că parcă ești parte și din viața mea sau pentru că pur și simplu așa s-a întâmplat, dar din momentul zero și până azi te-am iubit foarte tare și cel mai probabil, acum când citești asta, te iubesc și mai tare!
Mi-am dorit foarte mult să fiu nașa ta pentru că am vrut să-mi asum rolul ăsta cu totul (deși tehnic Andrei e nașul tău, dar îți voi povesti la momentul potrivit), adică oricând vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine sau voi încerca să te sprijin cât pot eu de mult.
Dragul meu, probabil că vor veni momente când nu voi înțelege o iotă din ce spui, deși am fost ca tine. Și probabil că-mi vei spune lucruri pe care va trebui să le spun maică-tii (mi-e puțin frică de ea), deși îți promit că nu-i zic. Și probabil că te vei supăra pe mine și te vei simți trădat. Ai tot dreptul și-mi pare rău de pe acum că cel mai probabil te voi dezamăgi.
În ciuda faptului că încerc să keep it cool și să fiu nana aia din filme, s-ar putea să dau fail. Așa merg lucrurile, ne dăm în cap generații cu generații, mai ales noi ăștia din era tehnologiei când nu prea ținem pasul unii cu alții.
Va veni o vreme când vei suferi și te vei simți abandonat, trist și singur. Să știi că nu ești. Știu cel puțin trei persoane care sunt înnebunite după tine (mami, tati și cu mine) și care ar muta munți să fii fericit. Deși ai tăi se vor chinui să-ți ofere o lume bună și să te apere de mizerii, să știi că te vor lovi. Și cel mai probabil se va întâmpla asta când te aștepți mai puțin. Și nu vei ști pe unde s-o apuci, iar oamenii din jur vor încerca să-ți dea sfaturi și să-ți spună că te înțeleg. Te vei revolta. Nimeni nu te înțelege. Ai tot dreptul să te revolți și să nu-i crezi. Nimeni nu va ști absolut tot ce ai în suflet, dar sunt câțiva pe care să-i prețuiești, pentru că oricât nu te-ar înțelege vor fi mereu în căutarea binelui tău.
Vei înfrunta drame în iubire, nopți nedormite, mahmureli care par să nu se termine, depresii din cauze aparent neștiure, blocaje emoționale. Vei plânge pe ascuns. Vei încerca să faci față provocărilor, să-ți găsești menirea, să afli adevăruri. Frumos, dar nu te grăbi. Nu te grăbi să crești, să te maturizezi, să le experimentezi pe toate. Pentru că timpul, acest camarad-dușman știe când să ți le dea și cum. Fii tu însuți mereu și bucură-te de tot ce primești, caută neîncetat și iubește-ți libertatea!
Se va întâmpla să greșești sau să eșuezi. Să ai senzația că poți cuceri lumea și să realizezi că nu poți. Stai acolo, suferă, trăiește ce ți se întâmplă și ridică-te. Poate ai vrut prea mult, poate nu ești pregătit sau poate pur și simplu așa trebuia să se întâmple. Nu știu cum să-ți explic, dar am senzația că universul le potrivește într-un fel care o să te scoată din minți, dar care o să se încheie cu bine. Aici e treaba cu răbdarea, dar și eu lucrez la ea, așa că nu prea am explicații.
Vei avea momente când vei simți că nimic nu are rost. Că nu ai pentru ce să trăiești, că viața nu-ți oferă nimic. Când așteptările tale sunt departe de realitate. Când vei realiza că există moarte și pierdere, că există cruzime și minciuni… Te implor să nu te lași cufundat în astfel de gânduri pentru că sunt proiecții. Sunt reale, însă după ce se stinge intensitatea lor, vei simți un bine. Și binele crește, apoi vei pluti. Și tot așa…
Te implor să mă suni la orice oră din zi sau din noapte indiferent de fus orar, zona geografică sau alinierea planetelor și să vorbim. Voi încerca să las deoparte tot și să te ascult pentru că știu cât de importantă este o ființă dispusă doar să te asculte și voi încerca să fiu eu aia.
Dragul meu Matei sunt atât de multe lucruri pe care ți le-aș scrie, încât probabil că vom serba cei 15 ani ai tăi și nu închei scrisoarea.
Probabil că te-am plictisit pentru că too long didn’t read, aș vrea să știi că te iubesc și că am încredere în tine că vei fi minunat, orice ai alege, oricum ai face asta. Probabil o să mă enervezi și o să te enervez, dar așa se întâmplă între oamenii cărora le pasă unii de ceilalți. Probabil o să te sufoc cu prea multă atenție și o să te simți prost. Și ce dacă? O să-ți treacă. Amintește-ți că te-am văzut gol și am poze care dovedesc asta (of, sper că ai simțul umorului).
Anywayz, nu știu dacă vei citi asta. Nu știu la ce vârstă o vei citi, dacă voi mai fi în viață, dacă va mai exista blogul ăsta… Dar, dacă se întâmplă să citești și sunt nasoală și te enervez, dă-mi un link să-mi aduc aminte :)
Te iubesc,
Nana Roxana
(yeah, right…)
No Comments