Dragul meu… scrisori de dragoste I

My tea’s gone cold and i am wondering why…

Mirosul tău a rămas impregnat în porii mei. Nu-l simt mereu, ci în anumite momente, cum este acesta. Mi-am dat fularul jos de la gât și în nări s-au prelins aromele tale. S-a umplut mașina de tine și mie-mi tremurat ochii de la emoția amintirii.

Deodată au început să curgă imaginile, sunetele din noi, iar pe drum lăsam în urmă copacii goi și câmpul acoperit de gheață.

“De când ai plecat mă simt mai bine”

Este un bine ciudat și derutant, poate ar fi trebuit să jelesc mai cu foc, dar miros fularul, sprijin capul de geamul mașinii îmbâcsite de tutun și nu caut în mine.

Dragul meu, noi doi împreună, eram bolnavi. Ne decimam reciproc, ne scoteam piese din puzzle și le piteam în întuneric, iar amândurora ne era frică de umbre. Ca mai apoi ne împăcam cu foc și disperare. Iar totul ne obosea teribil, cum să mai și iubim între timp?

Fluturii sunt în continuare liberi și noi printre ei tânjim la libertatea lor.

Iubitul meu frumos, te priveam nopțile. Doar atunci puteam lăsa garda jos… doar atunci te puteam iubi cu totul.

Cu drag,

Foto: Jan Saudek