De când m-am trezit şi până acum m-am uitat la toate filmele de la tv. Nişte filme pe care le-am mai văzut de câteva ori, dar n-a contat. Cât să mă ţin ocupată. Desigur că filmele s-au terminat cu bine, na, ca-n viaţă…
După 3 Heineken puteam să mut munţii şi să bat 3 golani care se iau de fete pe stradă. Puteam să pun punctul pe i şi să-mi iau tălpăşiţa. Puteam să-mi bag picioarele şi tot aşa. Nu am făcut nimic din toate astea. Am ajuns acasă şi m-am culcat.
Mă simt presată din toate direcţiile. Oamenii aşteaptă cu sufletul la gură să mă decid iar eu sunt fluflu, ce-o mai fi însemnând şi asta… Parcă-s pe marile ecrane şi fac un rol prost, foarte prost şi mai sunt şi conştientă de asta. Aş vrea doar să dispar într-un loc unde să nu fiu nevoită să mă gândesc. Paradoxal, nu? Ar trebui să mă gândesc, dar eu vreau să nu. Parcă-mi bubuie capul.
Aş vrea să pot respira.
Aştept să vină lumina aia care să-mi arate care-i treaba. Sunt sigură că n-o s-o văd.
Nu am crezut vreodată că poate fi aşa de greu.
Doi oameni au dat unlike la Şuete. Aş vrea să ştiu de ce, mai ales că Busiest day: 531 — Saturday, September 11, 2010… aş vrea să ştiu. Cum aş vrea să ştiu de ce nu mă pot seta să trăiesc aşa cum mi-am imaginat că pot. Plus multe altele pe care aş vrea să le ştiu, dar nu am cum.
Sunt derutată complet. Nu am mai citit niciun blog. Nu am mai citit niciun rând din nicio carte. Nu am mai văzut niciun film care să merite. Nu am mai făcut nimic, de parcă-s cadavru ambulant. Casa e vraişte. Socrate cere afecţiune şi eu îl privesc ca o bolnavă mintal.
Aseară după a doua bere am realizat că-s prostănacă şi că mă mint. Că 25 de ani înseamnă mult. Că sunt femeie şi că mama vrea nepoţi şi clopote de nuntă iar mie-mi arde să schimb iar macazul. Deşi mă comport ca o copilă răsfăţată sunt o femeie care ar trebui să aibă minte coaptă. Acum ar trebui să mă simt flatată dacă un tip de 20 îmi zîmbeşte… s-a dus vremea aia când eram puştoaico-femeia în devenire.
Ce-i absurd e că la 18 eram mai matură ca acum şi mai responsabilă şi mai morală etc
5 Comments
dana123
13 September, 2010 at 10:28 pm…si- NU!…25 de ani nu inseamna(deloc) ,,mult”!- inseamna doar (cam) prea multa sensibilitate…(cam) prea multe emotii…(cam) prea multe framantari si ,,zbucium” sufletesc…
…uneori- lucrurile se ,,aseaza” MULT mai tarziu…uneori- nu ne schimbam nici(chiar) la varste(mult) mai ,,inaintate”…
…viata- e doar un drum cu foarte multe ,,rascruci”…
dana123
13 September, 2010 at 10:21 pm…nu-i nimic- daca te simti ASA…se poate si,, mai rau”!(?!??!!)- eu am aproape dublul varstei tale – si – in loc sa fie totul clar si ,,la locul lui”- in viata…tot mai ma-,,ntalnesc” cu tot felul de stari ciudate… cautari…rataciri…intrebari…s.a.m.d.
…probabil- sunt niste stari comune celor ce continua sa caute CEVA- dincolo de rutina…dincolo de viata obisnuita…
…celor care-si lasa mintea si sufletul sa ,,hoinareasca”…celor ce vor sa gaseasca si ALTCEVA…si -mai ales- sa INTELEAGA…
..Sigur- nu spun nimic nou acum- sunt doar niste banalitati- dar am vrut sa stii ca exista persoane care te inteleg- pentru ca simt la fel.
Bafta si numai bine!
,,Fara un pic de nebunie, viata ar fi un act vulgar.”
Liviu M.
13 September, 2010 at 3:52 amai promis ca te resuscitezi. astept sa-mi spui ca te-ai regasit.nu cauta.
Adelina
12 September, 2010 at 5:37 pmÎncă mai ai timp. Lasă casa şi pisicul. Cântăreşte-ţi bine sentimentele şi nu lua o decizie pripită..
Eu atât aş da timpul înapoi.., dar la mine e altă situaţie. Număr secundele, orele, lunile şi sper să nu se răzgândească.
Am văzut şi eu filme azi. Stupide. Cu mintea setată în altă parte. Las’ că o să ne fie bine şi nouă şi o să ne întâlnim la şuete cu multă ciocolată. Pupă-l pe Socrate din partea mea. Cu drag!
*Nu o să te mai citesc o perioadă. Recuperez apoi. Pup şi merci pt. tot! Nu ştiu ce aş fi făcut fără ajutorul şi sfaturile tale. Probabil luam iar o decizie greşită din orgoliu..
duminca-mi număr gândurile - Ziarul toateBlogurile.ro
12 September, 2010 at 3:14 pm[…] Duminca-mi număr gândurile Sun Sep 12, 2010 17:16 pm De când m-am trezit şi până acum m-am uitat la toate filmele de la tv. Nişte filme pe care le-am mai văzut de câteva ori, dar n-a contat. Cât să mă ţin ocupată. Desigur că filmele s-au terminat cu bine, na, ca-n viaţă… După 3 Heineken puteam să mut munţii şi să bat 3 golani […] […]