Astăzi am revăzut un vechi şi bun prieten. Asta după doi ani.
Şi lucrurile nu s-au schimbat între noi, deşi tăcerea pusese stăpînire pe sufletele noastre.
Sper să nu mai treacă alţi doi pînă la următoare bere împreună.
… şi dacă stai să numeri doi ani de absenţă te îngrozeşti, dar omul este educat să uite, să piardă, să lase deoparte
4 Comments
Food For Depression
18 September, 2009 at 7:06 amEducat? Interesting choice of words…
As spune ca acomodarea cu pierderile e mai degraba un mecanism de aparare. Cat e invatat, cat e instinctiv… la asta ma mai gandesc :)
Cristian Lisandru
18 September, 2009 at 1:46 amE bine când redescoperim oameni dragi după multă vreme şi realizăm că legăturile dintre noi au rămas aceleaşi…
Darael
17 September, 2009 at 9:13 pmUps, am apasat pe butonul buclucas.
Chiar conteaza timpul ? Uita-l. Bucura-te ca v-ati intalnit.
Darael
17 September, 2009 at 9:12 pmDoi ani nu inseamna decat doua clipiri din gene. E mult ? E putin ? Nu stiu. Au trecut deja.